• Haide! îl rugă. Că drumul e lung.
• Câte zile o să dureze tortura asta ? Răspunse cu convingere:
• Nu ştiu. îţi dau cuvântul meu că nu ştiu.
Să ne rugăm ca Allah să-1 facă scurt, cât de scurt posibil, dar nici măcar El n-are puterea să micşoreze deşertul. Aşa cred, şi aşa va fi întotdeauna. 1. t: ".' 3 B iţ . Sergentul-major Malik-el-Haideri refuză hotărât încă o dată. — Nimeni n-o să
scoată apă
din puţul
ăsta şi din nici un alt puţ
pe o
distanţă de cinci sute de kilometri în jur, până nu aflu unde se ascunde familia lui Gacel Sayah. Bătrânul ridică din umeri neputincios:
• Au plecat. Au strâns tabăra şi au plecat. De unde să ştim încotro?
• Voi, tuaregii, ştiţi tot ce se întâmplă în deşert. Cum moare o cămilă sau se îmbolnăveşte o capră, se duce vestea din gură-n gură. Nu ştiu cum faceţi, dar aşa e. Mă iei drept prost dacă vrei să mă faci să cred că o întreagă familie, cu jaime, animale, copii şi servitori, se poate mişca dintr-o parte în alta a ţinutului fără să-i vadă nimeni.
• Au plecat.
• Unde?
• Nu ştiu.
• Va trebui să afli, dacă vrei apă.
• Or să-mi moară animalele. Şi familia.
• Nu mă învinovăţi pe mine - arătă cu degetul spre el în mod acuzator, împungându-1 mereu în piept, încât bătrânul fu cât pe ce să-şi scoată hangerul. Unul de-ai tăi, adăugă, un asasin împuţit, a omorât mulţi de-ai mei. Soldaţi care vă apără
de bandiţi, care caută
apă, sapă
puţuri şi le curăţă
de nisip.
Soldaţi care pornesc în căutarea caravanelor când se rătăcesc, riscându-şi viaţa
în deşert - clătină din cap de mai multe ori. Nu. N-aveţi dreptul la apă, nici la
viaţă, până nu-1 găsesc pe Gacel Sayah.
• Gacel nu e cu familia lui.
• De unde ştii?
• Pentru că îl căutaţi în „pământul pustiu" din Tikdabra.
• Poate că
greşim. Şi dacă
nu-1 găsim, într-o bună
zi va trebui să se
întoarcă la familia lui glasul i se schimbă, devenind împăciuitor şi convingător. Nu vrem să-i facem rău familiei lui. N-avem nimic împotriva nevestei sau copiilor lui.