cu plăcere la frumoasa
târgui mândră şi
sfidătoare, fără nici un văl care să-i acopere chipul, fără tunici groase care să-i
ascundă
braţele, pieptul sau picioarele zvelte. Trecuseră
ani de zile de când
sosise în deşert şi nu se mai aflase aşa de aproape de o asemenea femeie; trebui să facă un mare efort ca să-şi alunge gândurile şi să răspundă zâmbind uşor:
• Ştiu că nu-i aici. Este foarte departe. în Tikdabra. O trecu un fior când auzi acel nume atât de temut, dar reuşi să se
controleze. Nimeni nu trebuia să înfricoşată, în nici o împrejurare.
spună
vreodată că
a văzut o femeie târgui
• Dacă ştii unde e, de ce ai venit?
• Să
vă protejez... Va trebui să
veniţi cu noi, pentru că
soţul tău a
devenit un criminal periculos şi autorităţile se tem că mulţimea, indignată, o să vă atace. Laila fu cât pe ce să
izbucnească
în râs în faţa neruşinării individului şi
arătă cu un gest în jurul său.
• Mulţimea ? repetă. Care mulţime ? Nu există distanţă de două zile de mers.
nici un suflet în jur pe o
Malik-el-Haideri zâmbi pe sub mustaţă, fericit şi amuzat pentru prima oară după multă vreme:
• Veştile zboară în deşert, spuse. Tu ştii. în curând or să vină, şi trebuie
să evităm orice incident care ar putea dezlănţui un război între triburi... O să
veniţi cu noi.
• Şi dacă refuzăm ?
• O să veniţi oricum. Cu forţa, îi privi pe cei prezenţi:
• Sunt toţi aici ? în faţa afirmaţiei mute, făcu un semn cu braţul.
• Bine! La drum, atunci. Laila făcu un gest larg.
• Trebuie să strângem tabăra.
• Tabăra va rămâne aici... Oamenii mei or să-1 aştepte pe bărbatul tău.
Pentru prima dată Laila păru că-şi pierde cumpătul şi vocea i se schimbă uşor, ca o rugăminte.
• Dar e tot ce avem ! Malik râse dispreţuitor:
• într-adevăr, nu e mult... Dar acolo unde mergeţi n-aveţi nevoie nici măcar de atâta.