Cel care sosise ultimul la petrecere, un tânăr robust cu părul tuns scurt,
cu ochii puţin saşii şi o cicatrice adâncă întrebă dintr-o dată, cu voce tulburată:
brăzdându-i obrazul până
la gât,
• Tu eşti Gacel Sayah, inmouchar din neamul Kel-Talgimus, a cărui familie şi-a aşezat tabăra în guelta din munţii Huaila ? Simţi cum îi tresare inima.
• Da. Eu sunt.
• Am veşti proaste pentru tine, spuse tânărul cu părere de rău. Vin din nord... S-a răspândit vestea din trib în trib, din jaima în jaima... Soldaţii ţi-au luat nevasta şi copiii... Şi pe toţi ai tăi. A scăpat doar un
bătrân sclav negru şi el a spus: „Te aşteaptă la omoare..." guelta din Huaila ca să te Trebui să
facă
un efort ca să
oprească
hohotul de plâns ce-i urca din
rărunchi şi încercă, mai mult chiar decât o făcuse în „pământul pustiu", să-şi stăpânească emoţiile.
• Unde i-au dus? întrebă în cele din urmă, cu voce aparent liniştită.
• Nimeni nu ştie. Poate că la El-Akab... Sau poate chiar mai în nord, în
capitală... Vor să-i schimbe cu Abdul-el-Kebir... Targui-ul se ridică urmărit de privirile tuturor 191
în picioare şi se îndepărtă fără grabă spre dune, într-o tăcere plină de respect, căci ca prin farmec bucuria petrecerii
dispăruse şi nimeni nu părea să-şi dea seama că unul din berbeci se ardea. Gri-gri, duhul nenorocirii, părea că se ivise din vâlvătaia focului şi
alungase cu suflarea lui fetidă strălucirea entuziastă din priviri şi dorinţa cărnii de a petrece. în întuneric, Gacel căzu în genunchi şi-şi îngropa faţa în nisipul dunei,
stăpânindu-se să până la sânge.
nu dea frâu liber lacrimilor şi înfigându-şi unghiile în palmă
Nu mai era bărbatul bogat care se întorcea la liniştea căminului său după o lungă aventură.
Nu mai era nici măcar eroul care-1 smulsese pe Abdul-el-Kebir din ghearele duşmanilor săi şi traversase cu el infernul „pământului pustiu",
lăsându-1 în siguranţă
de cealaltă
parte a graniţei. Acum era doar un biet
imbecil, care pierduse tot ce avea pe lume din cauza nesăbuitei lui încăpăţânări
de a respecta nişte tradiţii învechite ce nu mai reprezentau nimic pentru nimeni.