Laila!
Un fior, ca un curent de apă îngheţată, îi străbătu şira spinării când şi-o
imagină în puterea acelor bărbaţi cu uniforme murdare, centiroane groase şi
cizme rău mirositoare. îşi aminti feţele lor când îl ameninţau cu armele la intrarea jaimei sale, mizeria taberei lor, despotismul cu care-i tratau pe beduini
în El-Akab şi, cu toate că
încercă
în fel şi chip să
se stăpânească, un geamăt
răguşit îi scăpă de pe buze, obligându-1 să-şi muşte dosul mâinii.
• Nu face asta... Nu te abţine. Cel mai puternic dintre oameni are dreptul să plângă într-un moment ca acesta. îşi ridică
privirea. Frumoasa fată
cu părul împletit în codiţe se aşezase
alături de el şi întinsese
mâna să-1 mângâie pe faţă, aşa cum ar fi făcut o mamă speriat.
• Gata, a trecut, spuse. Ea clătină din cap cu hotărâre.
• Nu încerca să mă păcăleşti. Nu a trecut...
cu un copil
Lucrurile astea nu trec. Rămân în adâncul fiinţei ca un glonţ care nu iese. Eu o ştiu, pentru că mi-a murit bărbatul acum doi ani, şi noaptea mâinile mele încă îl mai caută.
• Ea n-a murit. Nimeni n-ar îndrăzni să-i facă rău, spuse ca şi cum ar fi
încercat să
se convingă
pe el însuşi. E aproape o copilă... Dumnezeu n-o să
îngăduie să-i facă ceva.
• Nu există alt dumnezeu decât acela care vrem noi să existe, replică ea cu asprime. Poţi să te încrezi în el dacă vrei. Nu strică. Dar dacă ai fost în stare
să învingi „pământul pustiu" din Tikdabra, vei fi capabil să-ţi recuperezi
familia... Sunt sigură.
• Şi cum aş putea s-o fac? întrebă el descurajat. Ai auzit doar: îl vor pe Abdul-el Kebir, iar el nu mai e cu mine acum.
Fata îl privi fix la lumina strălucitoare a lunii pline care urcase sus pe cer, transformând noaptea în zi.
• Ai fi acceptat schimbul dacă acum ar mai fi fost cu tine? vru să ştie.
• Sunt copiii mei, răspunse. Nevasta şi copiii... Tot ce am pe lumea asta.
• îţi rămâne mândria ta de târgui, îi aminti ea. Şi, din câte ştiu despre
tine, eşti cel mai mândru şi cel mai viteaz dintre noi - se opri o clipă. Poate chiar prea mult... Când voi, războinicii, porniţi la luptă, niciodată nu vă gândiţi la răul pe care ni-1 puteţi face nouă, femeilor, care rămânem acasă şi suferim loviturile sorţii fără să avem parte de bucuriile gloriei - plescăi din limbă, nemulţumită parcă de ea însăşi. Dar n-ar^ venit să te
învinovăţesc, zise. Ce-ai făcut e bu^ făcut, şi cu siguranţă că ai avut motivele talţ» Am venit pentru că, în asemenea momente, un bărbat are nevoie de cineva... Ţi-ar plăcea SLT^vorbeşti despre ea? 1 Dădu din cap.