se întoarcă
şi Laila o să
le facă
făină, care, amestecată cu
miere şi curmale, o să-i încânte pe copii.
îi plăceau prăjiturile acelea şi ducea dorul ceasurilor din amurg, când mesteca o bucată, privind soarele ce se ascundea şi sorbea ceaiul fierbinte la intrarea cortului său. Apoi, pe când femeile mulgeau cămilele ori flăcăii adunau caprele, se plimba alene până
la ghizdul puţului, să
vadă
până
unde ajunge apa, şi
refuza să
admită că
totul se sfârşise şi că
nu se va mai întoarce niciodată la
fântâna şi la palmierii lui sau alături de familia şi animalele sale, pentru simplul fapt că invizibilului duh făcător de rele îi era dragă tovărăşia sa.
„Pleacă! îl imploră fără să ştiu de ce o fac."
încă
o dată. Am obosit să
te port cu mine şi să
ucid
Ştia însă că, chiar dacă gri-gri-ul ar fi vrut să plece, sufletele chinuite ale lui Mubarrak, căpitanului şi soldaţilor nu i-ar fi îngăduit niciodată s-o facă. o Ba
La fiecare sfârşit de săptămână, Anuhar-el-Mojkri îşi părăsea comodul şi răcorosul birou din Palatul guvernamental, se urca în vechea Simca, pe care o
lăsa pe o străduţă
din apropiere, încărcată
cu apă
şi provizii, şi se îndrepta
hurducându-se spre apropiatele contraforturi ale muntelui ce domina oraşul El- Akab, pe a cărui culme se înălţau ruinele unei fortăreţe inaccesibile, care le servise drept refugiu locuitorilor oazei în vremuri de război şi incursiuni de pradă. Nu mai era nimic de explorat printre zidurile fortului, de nerecunoscut
acum, ale cărui pietre fuseseră folosite în bună parte de francezi ca să
construiască clădirile publice din El-Akab, dar Anuhar-el-Mojkri descoperise că
în peşterile şi în pereţii stâncoşi ai îngustelor chei ce se deschideau în spatele
ruinelor se aflau, dacă cercetai cu atenţie şi îndepărtai pulberea de milenii, o
infinitate de picturi rupestre care vorbeau despre trecutul cel mai îndepărtat al Saharei şi al locuitorilor săi.
Elefanţi, girafe, antilope şi leoparzi, scene de vânătoare, de amor şi din viaţa de zi cu zi a străvechilor locuitori de pe acele meleaguri se iveau de sub degetele sale experte, ce curăţau piatra cu nesfârşită grijă, lăsându-se conduse adesea doar de un soi de instinct de arheolog înnăscut,
care îl îndemna să caute o posibilă scrijelit-o el însuşi.