• Asta vrem toţi: să trăim în pace. Tu cu familia ta şi eu cu gravurile
mele. Dar mă îndoiesc că ni se va permite.
Gacel făcu un gest cu capul spre desenele marcate cu cretă ce se vedeau pe stâncile din jur.
• Ce-i asta ? vru să ştie.
• Istoria strămoşilor tăi. Ori istoria oamenilor care au locuit pe aceste pământuri înainte ca tuaregii să devină stăpânii deşertului.
• De ce faci asta ? De ce îţi pierzi timpul cu asta, când ai putea să liniştit la umbră, la El-Akab? Secretarul guvernatorului provinciei ridică din umeri.
stai
• Poate pentru că mă de Hassan-ben-Koufra ?
simt dezamăgit de politică, zise.
Ţi-aduci aminte L-au destituit, a plecat în Elveţia, unde strânsese o mică avere, şi după
două zile 1-a călcat un camion cu răcoritoare. Ridicol! In câteva luni a ajuns,
din „Viceregele deşertului", pacientul unui spital acoperit de zăpadă, unde-şi plânge picioarele rupte.
• Soţia lui e cu el?
• Da.
• Atunci, nimic nu mai are importanţă, spuse spionat mai multe zile şi o ştiu bine. Anuhar-el-Mojkri îl aprobă cu convingere. targui-ul. Se iubeau. I-am
• Era un ticălos, un politicastru fără scrupule şi un hoţ, un trădător şi un escroc... Dar avea şi o parte bună: dragostea lui pentru Tamar... Măcar pentru asta ar trebui să trăiască.
Gacel Sayah zâmbi uşor, deşi celălalt nu putea să-1 vadă, îşi plimbă privirea pe desenele de pe pereţi şi se ridică în picioare, luându-şi arma:
• Poate datorită dragostei tale pentru istoria strămoşilor mei te las în
viaţă
acum, spuse. Dar încearcă
să nu te mişti de-aici şi să
nu mă
denunţi.
Dacă te văd prin El-Akab înainte de luni, îţi zbor creierii.
Celălalt îşi recuperase creta, periile şi cârpele şi se pregătea să se apuce din nou de treabă.
• Să n-ai nici o grijă! răspunse. N-aveam de gând s-o fac. Apoi, pe când targui-ul se îndepărta, îi strigă:
• Şi sper să-ţi găseşti familia! Era un autobuz hodorogit. Cel mai jegos, mai rablagit şi mai împuţit
vehicul de transport public care încercase să
gonească
vreodată
pe o şosea,
deşi, ca să
spunem adevărul, acela nu încerca nicidecum să
gonească, ci se
mărginea să