înainteze astmatic, cu o viteză
maximă
de cincizeci de kilometri
pe oră, pe întinderea cu tufişuri, printre coaste stâncoase şi bolovănişuri nesfârşite. Cam la fiecare două
ore, era nevoit să
se oprească
din cauza unei pene
de cauciuc sau pentru că
roţile se înţepeneau în câte-o capcană
de nisip, şi
atunci şoferul şi taxatorul îi obligau pe călători să coboare cu tot calabalâcul -
capre, câini şi coşuri cu găini -, îndemnându-i să
împingă
sau să
se aşeze pe
marginea drumului şi să aştepte până schimbau roata. De asemenea, la fiecare patru ore trebuiau să umple rezervorul de
benzină recurgând la procedeul primitiv de a trage combustibilul cu un furtun
din canistra legată bine pe acoperiş, iar la suişuri, când coasta era foarte
abruptă, bărbaţii erau obligaţi să meargă pe jos. Aşa au călătorit timp de două
zile şi două
nopţi, înghesuiţi ca nişte
curmale într-o pungă de piele de iepure, asudaţi şi sufocaţi de zăduful de
nesuportat, incapabili să sau dacă aveau
prezică
măcar cât avea să
mai dureze acel supliciu
^ ^ fc* să ajungă vreodată să zărească hotarele monotonului deşert.
La fiecare oprire, Gacel simţea impulsul de a părăsi vehiculul slinos şi de a-şi continua drumul pe jos, oricât de lung ar fi fost, dar la fiecare oprire îşi
dădea seama că
ar fi avut nevoie de luni de zile ca să
ajungă
în capitală cu
propriile lui mijloace, şi fiece zi, fiece oră hotărâtoare pentru Laila şi fiii săi. pe care le pierdea puteau fi
Prin urmare continuă, răbdând un iad de nedescris din cauza spaţiului închis, el, care iubea singurătatea şi libertatea mai presus de orice, suportând negustorii guralivi, femeile isterice, copiii zgomotoşi şi găinile puturoase, incapabil să se transforme în piatră, cum izbutise să facă pe „pământul pustiu",
să se izoleze de tot ceea ce îl înconjura, să
