te întorci ? murmură, mai mult ca o rugăminte decât ca o Clătină din cap:
• Nu ştiu, recunoscu. Când voi fi făcut dreptate.
• Ce însemnau bărbaţii aceia pentru tine ?
• Nimic, mărturisi. Nimic, până mine. Tu nu înţelegi asta.
ieri. Dar nu e vorba de ei. E vorba de Laila înţelegea, dar nu protestă. Se mulţumi să
se ghemuiască
şi mai mult lângă el, căutând parcă forţa sau căldura lui, şi întinse mâinile 21 într-o ultimă
încercare de a-1 opri când el se ridică
în picioare şi se
îndreptă spre ieşire.
Afară, vântul continua să plângă molcom. Era frig şi se înfofoli în jaique, pe când un fior îi străbătea spatele ; nu ştiu dacă fusese din cauza frigului sau a înspăimântătorului neant al nopţii ce se deschidea în faţa lui. Era ca şi cum s-ar
fi scufundat într-o mare de cerneală neagră; şi abia făcuse primul pas, că
Suilem se ivi din întuneric şi îi întinse frâul lui R'Orab.
• Noroc, stăpâne, zise, şi dispăru ca şi cum n-ar fi existat.
Obligă animalul să îngenuncheze, se urcă în spinarea lui şi îl lovi uşor pe gât cu călcâiul:
• Şiaaa! porunci. Haide !
Animalul scoase un muget de nemulţumire, se ridică nemişcat, pe cele patru picioare, cu faţa spre vânt, aşteptând.
greoi şi rămase
Targui-ul îl orienta spre nord-vest şi-i înfipse din nou călcâiul în gât, cu mai multă forţă, ca să pornească la drum. La intrarea în jaima se desenă
o umbră
mai densă
decât celelalte. Mai
întunecată. Ochii Lailei străluciră din nou în noapte, în vreme ce călăreţul şi
cămila dispăreau, ca împinşi de vânt şi de scaieţi.
Vântul plângea tot mai tare, ştiind că vină să-1 potolească.
în curând lumina soarelui avea să Ziua nu era încă
nici măcar acea penumbră
lăptoasă
care îi îngăduia să
distingă cu greu capul cămilei sale, dar Gacel nu avea nevoie de mai mult. Ştia că nu exista nici un obstacol înaintea lui pe sute de kilometri, iar instinctul său de om al deşertului şi capacitatea lui de orientare chiar şi cu ochii închişi îi indicau drumul până şi în cea mai neagră noapte. 22 Era o virtute pe care doar el şi cei ca el, care se născuseră şi crescuseră
în ţinutul nisipurilor, o aveau. Asemenea porumbeilor călători, păsărilor
migratoare sau balenelor în cele mai adânci străfunduri ale oceanelor, targui-ul