1. Tip de vegetaţie sahariană unei averse de ploaie. 23
efemeră, ce răsare şi se dezvoltă
în urma
trezi dintr-o dată, vor acoperi întinderea de verde şi vor transforma aridul peisaj în cel mai frumos dintre ţinuturi, înflorind pentru doar câteva zile, ca să
se cufunde apoi într-un nou şi lung somn până poate, va întârzia alţi cincisprezece ani.
la următoarea furtună, care,
Era frumos acheb-ul liber şi sălbatic; incapabil să se nască pe un pământ cultivat, sau în preajma unui puţ, sau depinzând de mâna grijulie a ţăranului ce
îl udă
zi de zi, ca şi spiritul poporului tuaregilor, singurul în stare să
rămână,
veac după veac, nedezlipit de nişte nisipuri şi pământuri pietroase la care
restul oamenilor renunţaseră întotdeauna.
Apa i-a muiat părul şi a desprins de pe corpul lui jegul de luni şi chiar de ani de zile. S-a scărpinat cu unghiile şi a căutat o piatră plată şi poroasă cu care s-a frecat pe corp, văzând cum pe piele îi rămâneau pete mai albe pe măsură ce se desprindea crusta de pământ, transpiraţie şi praf, iar apa curgea albastră, aproape indigo, la picioarele lui, căci vopseaua rudimentară a hainelor impregnase cu timpul fiecare centimetru al corpului său. Două ore lungi a rămas sub ploaie, fericit şi tremurând, luptând cu el
însuşi ca să
nu se întoarcă
acasă
şi să
profite de apă, să
planteze orz, să
aştepte recolta şi să se bucure împreună cu ai lui de acel minunat dar pe care Allah voise să i-1 trimită, cine ştie, ca un semn că trebuie să rămână acolo, în ceea ce însemna lumea sa, şi să uite o jignire pe care toată apa din acel imens nor n-ar fi putut-o spăla.
Dar Gacel era un târgui; poate, din nefericire, ultimul dintre adevăraţii tuaregi din pustiu, şi de aceea era pe deplin conştient că niciodată nu 24
avea să uite că un om lipsit de apărare fusese ucis sub acoperişul său, iar altul, oaspetele lui, îi fusese răpit cu forţa. De aceea, când norul se îndepărtă
spre sud şi soarele îi uscă
trupul şi
hainele, se îmbrăcă, înşeuă cămila şi porni din nou la drum, întorcând pentru
prima oară spatele apei şi ploii, vieţii şi speranţei, lucrurilor care, cu doar o
săptămână în urmă, cu două zile în urmă, le-ar fi umplut de bucurie inima lui şi alor săi. 24 Când se lăsă
noaptea, căută
• dună
mică
şi săpă
• groapă, dând la o
parte nisipul umed, pentru a se ghemui să doarmă aproape acoperit de nisipul
uscat, căci ştia că, după ploaie, zorii vor aduce frigul în pustiu, iar vântul va