şi bănci
lungi pe care dormeau familii întregi nedezlipite de tristele lor bagaje, şi, în sfârşit, trecu pragul uşii de la ieşire, oprindu-se la capătul monumentalei scări largi, ca să admire întinsa piaţă şi clădirile masive care o înconjurau. II copleşi zidul de ferestre, uşi şi balcoane ce închidea aproape ermetic
piaţa şi clătină din cap cu neîncredere când simţi diversitatea izurilor
puturoase, absolut necunoscute lui, ce îl asaltară care îi aşteptau nerăbdători sosirea.
ca nişte cerşetori înfometaţi Nu era miros de sudoare omenească, de excremente sau de animal mort
şi putrezit. Nu era nici mirosul de apă
stricată
în puţuri vechi sau de
ţap în
călduri. Era mai delicat, se simţea mai puţin, dar era la fel de neplăcut şi de pătrunzător pentru nasul lui de om al spaţiilor deschise; era un miros de
oameni îngrămădiţi, de mii de mâncăruri gătite unele lângă altele, de
tomberoane cu gunoiul risipit pe trotuare de câini famelici şi de cloace care lăsau să iasă duhoarea prin gurile de canal, de parcă tot oraşul ar fi fost - şi de fapt era - construit pe o mare adâncă de rahat. Şi aerul era dens. Calm şi dens în noaptea caldă. Umed, sărat, calm şi
dens. Aer cu miros de pucioasă care s-a prăjit de mii de ori.
şi plumb; de benzină
arsă
incomplet; de ulei Rămase nemişcat, gândindu-se dacă să pătrundă în oraşul adormit sau să
se întoarcă şi să-şi caute şi el adăpost pe una dintre acele bănci lungi, în
aşteptarea zorilor, dar un bărbat cu o uniformă uzată şi un chipiu roşu ieşi din
gară, trecu pe lângă privească.
el şi, când ajunse pe ultima treaptă, se întoarse să-1
• Ai păţit ceva ? vru să
ştie; şi în faţa negaţiei mute, schiţă
un gest de
înţelegere. Am priceput, spuse. E prima dată dormi?
• Nu.
când vii la oraş... Ai unde să
• Ştiu un loc aproape de casă... Poate te primesc acolo... Văzu că
celălalt nu se hotărăşte să
se clintească
şi făcu un gest larg cu
mâna, poftindu-1 să-1 urmeze.
• Hai! zise. Nu te teme... Nu-s curist şi nici n-am intenţia să te fur.
îi plăcu chipul acelui bărbat, obosit, brăzdat de ridurile unei vieţi grele, aproape galben din cauza ceasurilor de muncă de noapte, cu pleoapele înroşite şi o mustaţă căzută, pătată de nicotină.
• Vino, insistă. Ştiu ce simţi când eşti singur într-un oraş ca ăsta. Eu am venit din Berberia acum cincisprezece ani cu mai puţin bagaj decât ai tu şi o
bucată