de brânză
sub braţ
- râse, făcând haz de el însuşi. Şi-acum, uite-mă...
Am până şi uniformă, un chipiu şi un fluier...
Gacel ajunse în dreptul lui şi străbătură piaţa, îndreptându-se spre marele bulevard ce începea în partea opusă şi pe care trecea, din când în când, câte- un automobil solitar. 210 Aproape de centrul pieţei, bărbatul se întoarse şi îl privi cu atenţie.
• Eşti într-adevăr târgui? vru să ştie.
• Da.
• Şi e adevărat că nu-ţi arăţi faţa decât familiei şi prietenilor intimi?
• Da.
• Păi, să ştii că aici o să ai necazuri, conchise. Poliţia nu permite să umbli cu chipul acoperit... Le place să
ne aibă
sub control... Toţi avem un carnet de identitate, cu
poză şi amprente digitale.
Făcu o pauză.
• Bănuiesc că n-ai avut niciodată un carnet de identitate... Sau da?
• Ce e un carnet de identitate ?
• Vezi? îşi reluaseră
drumul, şi bărbatul mergea fără
grabă, de parcă
nu-1 prea
interesa să conversaţia.
ajungă la destinaţie şi îi plăceau acea plimbare nocturnă şi
• Ferice de tine, continuă. Ferice de tine, dacă acest timp. Dar spune-mi, ce naiba cauţi tu la oraş?
• îl cunoşti pe ministru ? întrebă brusc.
• Ministru ? Care ministru ?
• Aii Madani.
ai putut trăi fără
el tot
• Nu! veni repede răspunsul. Din fericire pentru mine, nu-1 cunosc pe Aii Madani... Şi sper să nu fiu niciodată nevoit să-1 cunosc.
• Ştii unde-1 pot găsi ?
• La minister, presupun.
• Unde e ministerul?
• Coborând pe bulevardul ăsta, tot înainte. Când ajungi la promenada maritimă, la dreapta.
E o clădire cenuşie cu copertine albe - zâmbi amuzat. Dar te sfătuiesc să nu te apropii de ea. Se zice că noaptea se aud strigătele deţinuţilor 211