• Cu atât mai bine, veni răspunsul sec. Dacă vă ţineţi de cuvânt, o să vă propun pentru avansare. Dacă nu, o să mă ocup personal de dumneavoastră. E clar?
multă
— Bineînţeles, Excelenţă. Bineînţeles. După ce poliţistul ieşi din birou, ministrul
Madani se ridică, se apropie de fereastra mare, trase perdeaua şi rămase vreme privind marea peste care se forma, în depărtare, un nor negru,
creând un splendid efect de lumini şi umbre. — Deci a ajuns până
aici, spuse cu glas tare, ca să-1 audă
celălalt, dar
vorbind de fapt cu el însuşi. Blestematul
ăsta de târgui nu se mulţumeşte cu
milioanele de probleme pe care ni le-a făcut; are curajul să apară chiar aici, în faţa porţii noastre, şi să ne sfideze... E nemaipomenit! Ridicol şi nemaipomenit!
• Mi-ar plăcea să-1 cunosc...
• Pe toţi dracii! Şi mie, exclamă cu convingere. Un tip cu coaie ca el nu se întâlneşte la tot pasul - strivi ţigara de geam. Dar ce dracu' caută ? întrebă dintr-o dată, prost dispus. Ce poveste e asta cu familia lui?
• N-am nici cea mai vagă idee, Excelenţă.
• Ia legătura cu El-Akab, ordonă. Vezi ce s-a întâmplat cu familia nebunului ăstuia. La naiba! spuse printre dinţi, în timp ce arunca mucul afară şi privea cum cade
chiar pe maşina lui, parcată
într-un capăt al grădinii. De parcă
n-aş avea destule pe cap cu Abdul - îl privi în ochi. Ce dracu' fac oamenii tăi la Paris? 299 — Nu pot face nimic, Excelenţă, se scuză
colonelul. Francezii îl
ţin sub
protecţie. Nici măcar n-am putut afla unde se află ascuns.
Ministrul se apropie din nou de biroul său şi apucă arătându-i-le acuzator.
un teanc de hârtii, — Uită-te la astea! zise. Rapoarte despre generali care dezertează,
oameni care trec graniţa ca să se alăture lui Abdul, întruniri secrete în
garnizoanele din interior! Mai lipseşte un târgui nebun care să omoare pe preşedinte...
încerce să-1
Caută-1! ordonă. Ai descrierea lui: un tip înalt, îmbrăcat ca o fantomă, cu un văl care îi acoperă faţa şi nu lasă să i se vadă decât ochii. Nu cred că sunt mulţi ca el în oraş. 300
Găsi ceea ce căuta sub înfăţişarea unui vechi templu acele biserici ciudate pe care francezii le împrăştiaseră
rumi, una dintre pe tot teritoriul
naţional, deşi ştiau că niciodată nu vor reuşi să convertească la creştinism nici măcar un musulman. înălţată
pe un loc ce urma să
devină