un cartier elegant al capitalei, o
zonă
de mare lux chiar lângă plajă şi faleză, fusese printre primele care
suferiseră
efectele revoluţiei şi, cuprinsă de flăcări în miezul unei nopţi
întunecate, arsese până în zori fără ca vecinii sau pompierii să îndrăznească să
stingă
focul, ştiind că
în întunecimea pădurilor din apropiere se ascundeau
franctirorii naţionalişti hotărâţi să-1 doboare, la lumina focului, pe cel ce ar fi comis imprudenţa de a se apropia. Aşa că se transformase, cu timpul, într-un schelet înnegrit şi prăfuit,
adăpost pentru şobolani şi şopârle, pe care chiar şi vagabonzii îl ocoleau superstiţioşi de când unul dintre ei murise în mod misterios, în noaptea când, din întâmplare, se împlineau zece ani de la distrugerea sa. Marea navă
centrală
nu mai avea acoperiş şi vântul umed ce venea
dinspre mare făcea ca locul să fie neplăcut, dar în fund, în spatele a ceea ce
trebuie să spre nişte
fi fost, la vremea lui, altarul central, se deschidea o uşă
ce dădea
mici încăperi adăpostite, dintre care două majoritatea geamurilor la ferestre.
mai aveau, aproape intacte, Era un loc solitar şi liniştit, exact ce îi trebuia lui Gacel după cele mai
agitate zile din existenţa lui, tulburat cum se simţea după ce străbătuse oraşul buimăcit de mulţime, circulaţie şi scandalul de nesuportat al unei lumi a cărei
principală grijă părea să fie aceea de a încerca să spargă timpanele celor care, asemenea targui-ului, erau obişnuiţi dintotdeauna cu pacea şi tăcerea. Sfârşit, întinse pătura într-un colţ şi adormi îmbrăţişându-şi armele,
asaltat de coşmaruri monstruoase în care trenuri, autobuze şi mulţimi zgomotoase păreau că vor să se năpustească încontinuu asupra lui, zdrobindu- 1 şi transformându-1 într-o masă informă şi sângerândă.
Se trezi în zori, tremurând de frig, dar transpirând abundent din cauza viselor pe care le avusese, şi în primul moment simţi că n-are aer şi că o mână
uriaşă
încearcă
să-1 sufoce, fiindcă, pentru prima dată în lunga sa viaţă,
dormise sub un acoperiş de ciment şi între patru pereţi.
Ieşi în prag. La o sută de metri în faţa lui, marea era albastră şi liniştită, foarte diferită de monstrul înspumat şi înfuriat din ziua anterioară, şi un soare strălucitor şi puternic o împodobea cu reflexe argintii. Cu o încetineală aproape ceremonioasă, deschise pachetul cu lucrurile
cumpărate în prăvăliile din casbah şi întinse totul pe pătură. Fixă o oglinjoară în balamaua ferestrei şi se bărbieri pe uscat, cum făcea de când îşi aducea
aminte, cu hangerul său ascuţit; apoi luă
o foarfecă