Sergentul-major Malik simţi o tresărire în stomac. De mai bine de
cincisprezece zile vânătorii nu prinseseră nici un animal, căci, cu trecerea
anilor, acestea se îndepărtaseră de acel loc, şi printre soldaţii săi nu era nici un beduin autentic, cunoscător al deşertului şi al locuitorilor săi.
• Apa e a tuturor, răspunse. Dar accept cu plăcere invitaţia ta. Unde ai vânat-o? Gacel zâmbi în sinea lui văzând capcana grosolană.
• în nord, răspunse.
Strânsese vreascurile de care avea nevoie şi, aşezându-se pe pătura şeii, scoase cremenea şi iasca, dar Malik îi oferi cutia lui de chibrituri:
• Foloseşte-le pe astea, îi zise. E mai comod. Apoi făcu un gest de refuz:
• Păstrează-le. Avem multe la economat. Se aşezase în faţa lui şi îl observa cum înfige
pulpele antilopei în vergeaua puştii lui vechi, pregătindu-se să le prăjească încet, la foc mic.
• Cauţi de lucru în sud?
• Caut o caravană.
• Nu e vremea caravanelor acum. Ultimele au trecut acum o lună. A mea mă aşteaptă, veni răspunsul enigmatic şi, văzând că sergentul îl
privea fix, fără să cincizeci de ani.
înţeleagă, adăugă
pe acelaşi ton: Mă
aşteaptă
de peste Celălalt păru că înţelege şi îl observă mai pe îndelete:
• Marea Caravană! exclamă în cele din urmă. Ai pornit în căutarea Marii Caravane din legendă ? Eşti nebun!
• Nu e o legendă... Unchiul meu făcea parte din ea... Şi nu sunt nebun. Vărul meu Suleiman, 38 care îşi petrece viaţa cărând cărămizi pe o leafă mizerabilă, el e nebun.
• Nici unul dintre cei care au plecat în căutarea caravanei nu s-a mai întors. Gacel arătă
cu capul spre mormintele de piatră
ce se ghiceau printre
palmierii rari, în fundul oazei.
• N-or fi mai morţi decât pentru totdeauna...
ăştia... Şi dacă
ar fi găsit-o, ar fi fost bogaţi
• Dar „pământul pustiu" nu iartă. Nu e apă, nici vegetaţie ca să pască
animalul tău, nici umbră la care să te adăposteşti, nici vreun reper ca să te poţi orienta. E iadul!
• Ştiu, îi dădu dreptate targui-ul. Am fost acolo de două ori...
• Ai fost pe „pământurile pustii" ? repetă neîncrezător militarul.
• De două ori. Sergentul Malik n-a avut nevoie să-i vadă chipul ca să