rămân nu trebuie să ştie nimic.
Căpitanul ieşi încet din apă, îşi puse nişte pantaloni scurţi şi largi, se încălţă cu tipicele nait, lăsând aerul cald să-i usuce apa de pe corp, şi dădu din cap neîncrezător:
• Cred că
eşti la fel de nebun ca targui-ul
ăsta, spuse. Dar poate că ai
dreptate şi e mai bine decât să rămâi aici şi să aştepţi moartea. Făcu o pauză.
• Ar trebui să găsim un motiv plauzibil pentru o călătorie atât de lungă - zâmbi. Pentru cazul în care nu te întorci. Malik surâse, satisfăcut de triumful său, deşi ştiuse din prima clipă că o să
învingă. De când targui-ul dispăruse în zare, printre dune, nu făcuse decât să
coacă în minte modul cum să-şi expună planul şi, pe măsură ce despica firul în patru, era tot mai sigur că o să obţină aprobarea. Porniră
împreună
spre baraca unde se aflau birourile şi, cu un zâmbet
abia schiţat, spuse:
• M-am gândit deja la asta. Celălalt se opri să-1 privească.
• Sclavi.
• Sclavi?
• Targui-ul
ăsta care a plecat azi-dimineaţă
putea foarte bine să-mi
spună că a auzit despre nişte caravane de sclavi ce-au pătruns pe teritoriul
nostru. Traficul de sclavi a luat din nou proporţii alarmante. 46
• Ştiu, dar se îndreaptă spre Marea Roşie şi ţările unde se mai acceptă încă sclavia.
• E-adevărat, admise Malik. Dar cine ne împiedică informaţie şi să declarăm apoi că a fost o alarmă falsă? Zâmbi ironic. să verificăm o
• Ar trebui mai degrabă să fim felicitaţi pentru zelul şi spiritul nostru de sacrificiu. Intrară în baraca birourilor, care nu era decât o încăpere mare cu două
mese, deja încinsă de căldură la acea oră a dimineţii, şi căpitanul se opri în faţa marii hărţi a zonei, ce acoperea tot peretele din fund.
• Uneori mă întreb cum dracu' te-au înhăţat şi te-au băgat în văgăuna
asta, când eşti atât de deştept. Unde vrei să cauţi? Malik îi arătă
fără
şovăială
• imensă
pată
galbenă, în mijlocul căreia