• Ordonaţi, dom' sergent, bâigui, făcând un efort.
• Tu erai de gardă, nu-i aşa ?
• Da, dom' sergent.
• Şi n-ai văzut pe nimeni ?
• Cred c-am aţipit un moment, dom' sergent, aproape se tângui uriaşul.
Cine-şi închipuia că în plină zi...
• Tu nu, în orice caz. Şi probabil că
asta o să
te ducă
până
la urmă în
faţa plutonului de execuţie. Dacă asta.
nu apare vinovatul, tu vei răspunde pentru
Celălalt îşi înghiţi saliva, respiră cu greutate şi întinse mâinile într-un gest de rugăminte:
• N-am fost eu, dom' sergent. De ce-aş fi făcut-o ? Peste patru zile urma să plecăm în căutarea caravanei ăleia.
• Dacă mai aminteşti de caravană, o să am grijă personal să fii
împuşcat. Şi-o să neg c-am vorbit vreodată contra declaraţiei mele.
despre asta. O să fie declaraţia ta
• Am înţeles, dom' sergent, se scuză Mulay.
N-o să se mai întâmple. Vreau doar să înţelegeţi că puţinii care doreau să mai trăiască.
eu eram unul dintre Sergentul-major Malik-el-Haideri se ridică
în picioare, luă
de pe masă
pachetul de ţigări al defunctului şi aprinse una cu o brichetă grea de argint, pe care şi-o băgă liniştit în buzunar.
• înţeleg, zise. înţeleg foarte bine, dar înţeleg şi că erai de gardă şi ştiai că datoria ta e să tragi în oricine se apropie de baracă. Mama mă-sii! Dacă descopăr cine-a fost, îţi jur că-1 jupoi de viu!
Aruncă o ultimă privire spre cadavru, ieşi afară şi se opri în umbra tindei, de unde îşi plimbă privirea pe chipurile celor prezenţi. Erau toţi.
• Ascultaţi-mă
bine! zise. Trebuie să
rezolvăm problema asta între noi,
dacă nu vrem să ni se trimită o serie de ofiţeri care să ne complice viaţa şi mai mult. Mulay era de gardă, dar nu cred c-a fost el. Ceilalţi se presupune că dormeau în baracă. Cine nu se afla acolo şi de ce ? Soldaţii se priviră între ei, ca şi cum s-ar fi suspectat unii pe alţii,
conştienţi de gravitatea problemei şi speriaţi de posibilitatea sosirii unei comisii de anchetă. în cele din urmă, un caporal zise timid:
• Nu-mi amintesc să insuportabilă. Ar fi părut