Va avea timp să
se întoarcă
pe unde a venit, când soldaţii, mereu
nerăbdători, vor fi obosit să-1 caute.
„Acum sunt furioşi, îşi zise. Dar peste o lună amintească de existenţa mea." nici n-or să-şi mai Către amiază se opri, obligă mehari-vl să îngenuncheze într-o mică
zănoagă
pe care apoi o înconjură
cu pietre, înfipse în pământ spada şi puşca,
întinse pătura ce-i slujea drept acoperiş, oferindu-i umbra atât de necesară la
acel ceas, şi se ghemui dedesubtul ei. După un minut dormea; nimeni n-ar fi
putut să-1 descopere de la o distanţă mai mare de două sute de metri.
L-a trezit soarele, izbindu-1 în faţă pieziş, aproape de linia orizontului, şi, iscodind printre stânci, zări o mică coloană de praf ce se înălţa în spatele unui vehicul care înainta foarte încet la marginea pustiului, de parcă s-ar fi temut să nu piardă protecţia dunelor şi să pătrundă în neospitaliera imensitate a ergului.
Sergentul-major Malik opri maşina, scoase cheile din contact şi străbătu cu privirea necuprinsa întindere, unde s-ar fi zis că o mână de uriaş se distrase semănând pietre negre şi ascuţite ce ameninţau să-i facă praf cauciucurile sau să-i spargă carterul la cea mai mică neatenţie. — îmi pun capul că
banditul
ăsta e acolo, începu să
spună
în timp ce-şi
aprindea, cu gesturi lente, o ţigară.
Apoi întinse mâna fără să radiotelefonului. privească şi negrul Aii îi dădu receptorul
• Caporal! zise. Mă auzi ? Vocea sosi de foarte departe.
• Vă aud, dom' sergent. Aţi găsit ceva?
• Nimic. Dar tu ?
• Nici urmă.
• Ai reuşit să stabileşti contactul cu Almalarik ?
• Acum câteva clipe, dom' sergent. Nici el n-a văzut nimic. L-am trimis să-1 caute pe Mubarrak.
în cel mai bun caz poate ajunge la tabăra dumneavoastră înainte de-a se însera. Mă va suna la şapte.
• Am înţeles, răspunse sergentul. Sună-mă Terminat. după ce vorbeşti cu el. înapoie receptorul, se urcă
în picioare pe scaun, luă
binoclul şi privi din
nou pustiul pietros, apoi se lăsă să cadă pe scaun, prost dispus, iar în cele din