urmă
coborî din maşină
şi urină
cu spatele la oamenii săi, care profitară
şi-i
urmară exemplul.
• Şi eu m-aş ascunde în iadul
ăsta, mormăi cu glas tare. Aici el poate
merge mai repede şi poate înainta şi noaptea, pe când noi am pierde şi ultima piuliţă pe drum.
Se încheie la şliţ, luă ţigara pe care o lăsase pe capota jeepului şi trase un fum lung.
• Dacă am şti măcar încotro merge...
• Poate se întoarce acasă, zise Aii. Dar e în direcţie opusă, spre sud-est.
• Acasă! exclamă ironic. Când ai mai pomenit ca unul din blestemaţii de Fii ai Vântului să aibă casă? Primul lucru pe care îl fac la cel mai mic semn de pericol este să-şi mute aşezarea şi să-şi trimită familia într-un loc îndepărtat, la mii de kilometri distanţă. Nu - negă convins. Pentru targui-ul ăsta, acum casa lui e acolo unde e cămila lui, de pe
coasta Atlanticului până la Marea Roşie. Şi ăsta-i avantajul lui faţă de noi: n-are nevoie de nimic şi de nimeni.
• Ce facem atunci ?
Privi soarele ce colora cerul în roşu şi era pe punctul de a dispărea complet. Clătină din cap, pesimist.
• Acum nu mai facem nimic, spuse. Instalaţi tabăra şi pregătiţi cina. Să fie un om de gardă tot timpul; dacă adoarme vreunul în post, îl împuşc pe loc. E clar?
Nu aşteptă răspunsul. Scoase o hartă din torpedo, o întinse pe capotă şi începu s-o studieze pe îndelete. Ştia că nu se poate bizui pe ea. Dunele îşi schimbau locul permanent, drumurile dispăreau sub nisip,
puţurile secătuiau; şi mai ştia, din proprie experienţă, că cei care desenau
acele hărţi nu intrau niciodată în erg ca să-1 măsoare cu precizie, ci se limitau
să-i traseze conturul aproximativ, fără să lipseau sau prisoseau o sută de kilometri. se sinchisească prea mult dacă într-un moment de cumpănă, acei o sută de kilometri puteau reprezenta
diferenţa dintre viaţă şi moarte, mai ales când jeepului i se rupea un ax şi
trebuia să continui drumul pe jos.
O clipă fu pe punctul de a da totul dracului şi de a ordona întoarcerea la post, pentru că, la urma urmelor, căpitanul Kaleb-el-Fasi merita de-o mie de ori sfârşitul de care avusese parte. Dacă
nu l-ar fi cunoscut pe târgui, aşa ar fi făcut, mulţumindu-se să
comunice într-un raport că problema fusese rezolvată. Dar se simţea batjocorit şi jignit, folosit de un Fiu al Vântului zdrenţăros, care reuşise să-1 înşele şi râsese de el sub litham-u\ lui jegos, în vreme ce îi turna gogoşile alea absurde despre Marea Caravană şi comorile ei. pe cămilă, să-şi fixeze bine burdufurile de apă
şi să
pregătească
totul
pentru o călătorie foarte lungă, când el, de fapt, plănuise să primele dune şi să se întoarcă în aceeaşi zi.