• încă
nu, domnule locotenent. Dar am impresia că traversează
marele
erg de la sud de Tidiken... Dacă-i trimiteţi pe oamenii dumneavoastră, ar putea să-i taie calea înainte de-a pătrunde în munţii Sidi-el-Madia...
Se lăsă îndoială.
tăcerea. într-un târziu, vocea locotenentului se auzi, plină de
• Dar asta e la aproape două sute de kilometri de aici, sergent...
• Ştiu, admise. Dar dacă n-or să-1 mai poată găsi. E un labirint.
intră
în Sidi-el-Madia, toate armatele din lume
Locotenentul Razman se gândi ce să răspundă, îl dispreţuia pe sergentul Malik, aşa cum îl dispreţuia pe căpitanul Kaleb-el-Fasi, de a cărui moarte se bucurase, aşa cum îi dispreţuia pe toţi cei ce sfârşeau în Adoras, pleava unei armate pe care ar fi dorit-o curată şi corectă, unde nişte 63
canalii de teapa lor n-ar fi avut loc nici măcar ca să acel post blestemat.
menţină
în funcţie Dacă un târgui avusese curajul să
intre în acel iad, să-1 omoare pe
căpitan şi s-o şteargă apoi pe nesimţite, în sinea sa era de partea lui, oricare ar fi fost motivul pentru care o făcuse.
Dar înţelegea, de asemenea, că tocmai prestigiul acelei armate era în joc şi că, dacă refuza să le acorde ajutor şi targui-ul scăpa, sergentul va profita şi-1 va face pe el responsabil în faţa superiorilor.
Peste doi ani avea să maxima autoritate în regiune.
fie înaintat la gradul de căpitan şi să
devină
Dacă, pe deasupra, îl mai vâna şi pe asasinul unui ofiţer - oricât de porc ar fi fost ofiţerul acela în viaţă -, aceşti doi ani se puteau scurta.
Suspină vedea.
şi încuviinţă
din cap, ca şi cum interlocutorul său l-ar fi putut
• Bine, sergent, răspunse în cele din urmă. Vom pleca mâine în zori. Terminat. Lăsă microfonul pe masă, închise întrerupătorul şi rămase tăcut, privind
radioemiţătorul, de parcă ar fi aşteptat un răspuns de la el. Glasul lui Souad îl smulse din îngândurare, readucându-1 la realitate.
• Nu-ţi face plăcere misiunea asta, aşa-i ? îl întrebă iţindu-şi capul.
din bucătărie, abia
• Nu, bineînţeles, recunoscu. Nu m-am născut ca să fiu poliţist şi nici ca să urmăresc un om prin deşert doar pentru că a făcut ceea ce considera drept potrivit legii sale.
• Asta nu mai e lege, şi tu o ştii, observă celălalt capăt al mesei.
ea, venind să
se aşeze la Suntem o
ţară