puţurile şi păşunile şi le-au împins spre ţinuturile pietroase.
Locotenentul Razman îşi aprinse pipa, aruncă spuse:
o privire spre bucătărie şi
• Ţi se arde carnea. Nu, adăugă apoi. N-am uitat de Legiunea Străină şi de brutalitatea ei. Dar ştiu că
se purtau aşa pentru că
erau într-un permanent război cu
triburile rebele şi nu s-au oprit până nu le-au supus. Asta era misiunea lor şi au executat-o, aşa cum eu, mâine, o să execut misiunea de a-1 captura pe acest târgui pentru că s-a răzvrătit împotriva autorităţii legale, oricare ar fi ea. Făcu o pauză
şi o observă
cum ia carnea de pe foc, o pune în farfurii şi
apoi le aduce la masă.
• Care e diferenţa atunci? în vreme de război ne purtăm asemenea colonialiştilor, dar în timp de pace nu suntem în stare să-i imităm.
• Tu îi imiţi, spuse Souad cu blândeţe şi vădită dragoste în glas. Te
străduieşti să-i ajuţi şi să-i înţelegi pe beduini, te preocupă problemele lor şi
scoţi şi bani din buzunar pentru asta - dădu din cap cu neîncredere. Cât îţi datorează şi când or să-ţi dea banii înapoi? De luni de zile nu văd un cent din solda ta, deşi plănuisem că aici o să facem economii - îl întrerupse cu un gest. Nu. Nu mă plâng. Mi-ajunge cât avem. Vreau doar să te fac să înţelegi că nu
stă
în puterea ta să
rezolvi toate problemele. Nu eşti decât locotenentul unui detaşament care nici măcar nu e pe 65
hartă. Fii calm... Când o să fii ca Duperey, colonel guvernator al regiunii şi prieten intim cu preşedintele republicii, poate o să reuşeşti să faci ceva.
• Nu cred că atunci o să mai fie cineva pe care să-1 protejez, răspunse şi începu să mestece încet carnea tare ca o talpă a unei cămile bătrâne pe care ordonase oamenilor săi s-o sacrifice înainte de a muri fără ajutorul cuiva. De-a
lungul unei singure generaţii independente o să supravieţuiască timp de veacuri.
distrugem tot ce-a izbutit să
Ce va spune Istoria despre noi? Ce vor spune nepoţii noştri când vor vedea ce-am făcut cu libertatea noastră?
Vru să mai adauge ceva, dar îl întrerupse un ciocănit discret în uşă şi îşi întoarse privirea într-acolo.
• Intră! zise.
în prag se contura silueta foarte înaltă poziţia de drepţi şi duse mâna la turban.
a sergentului Ajamuk, care luă
• Să trăiţi, domnule locotenent! salută. Bună seara! adăugă respectuos.
Totul e în ordine la post. Aveţi vreun ordin?
• Da. Intră, te rog, îi spuse. în zori plecăm spre sud. Nouă oameni cu trei vehicule sub comanda mea, iar dumneata preiei comanda aici. Pregăteşte totul, te rog.
• Pentru câte zile?
• Cinci... Maximum o săptămână. Sergentul Malik bănuieşte că targui-ul ar putea să traverseze ergul spre Sidi-el-Madia - văzu expresia celuilalt, care se strâmbase. Nici mie nu-mi face plăcere, dar se presupune că e datoria noastră.
Sergentul Ajamuk îşi cunoştea perfect obligaţiile, dar îl cunoştea şi pe locotenentul Razman şi ştia că-şi poate permite un comentariu:
• Cu tot respectul, domnule, zise. Nu ar trebui să permiteţi ca scursorile astea din Adoras să vă bage în problemele lor...
• Fac parte din armată, Ajamuk, îi atrase atenţia. Vrem, nu vrem... Ia loc, te rog. O prăjiturică ?
• Mulţumesc, dar n-aş vrea să vă deranjez. Souad se dusese deja la bucătărie cu farfuriile