• Ce vrea ăsta? şuieră printre dinţi. Pretinde să alergăm după un târgui
în pustiul ăsta ca să se joace cu noi şi să ne împuşte? Făcu o pauză şi se întoarse spre unul dintre soldaţi.
• Fă un steag alb, îi ceru.
• Vreţi să negociaţi? se miră Ajamuk. Ce-o să obţineţi cu asta? Ridică din umeri:
• Nu ştiu. Dar o să fac tot ce-mi stă în puteri ca să evit altă sânge.
• Lăsaţi-mă să mă duc eu, îl rugă sergentul.
vărsare de Nu sunt târgui, dar m-am născut pe meleagurile astea şi le cunosc bine. Refuză cu convingere:
• Eu sunt acum maxima autoritate la sud de Sidi-el-Madia, spuse. Poate o să mă asculte.
Luă coada de lopată de al cărei capăt soldatul legase o batistă murdară, îşi scoase pistolul şi începu să coboare cu grijă panta periculoasă.
• Dacă mi se întâmplă ceva, preiei comanda, preciza. Malik nu trebuie s- o preia sub nici o formă. E clar?
• N-aveţi grijă. Săltând din piatră-n piatră, alunecând şi cât pe ce să se prăbuşească în
gol, locotenentul ajunse jos, studie cu neîncredere crusta de sare subţire şi, conştient că oamenii săi îl observă, îşi luă inima-n dinţi şi porni cu pas hotărât spre silueta îndepărtată a călăreţului, rugându-se Cerului să nu se spargă dintr- o dată placa de sare sub picioarele lui. Când se simţi în siguranţă, îşi continuă drumul, unduind tristul steag sub
un soare ce începea să se transforme în plumb topit, dându-şi seama că în
groapa aceea plină de sare, fără
• adiere de vânt şi încinsă de soare,
temperatura era mai mare cu cinci grade, iar aerul îi ardea plămânii. Observă că targui-ul obligase cămila să
îngenuncheze şi îl aştepta în
picioare, lângă ea, cu puşca pregătită, şi la mijlocul drumului regretă ce făcuse,
pentru că sudoarea i se prelingea pe tot corpul, trecându-i prin uniformă, iar
picioarele păreau pe punctul de a refuza să-1 mai susţină.
Ultimul kilometru a fost, fără nici o îndoială, cel mai lung din viaţa lui, şi când s-a oprit la zece metri de Gacel, a avut nevoie de timp ca să-şi recupereze forţele, să se liniştească şi să murmure:
• Ai apă? Celălalt negă, continuând să ţintească direct spre pieptul lui.
• Am nevoie de ea. O să bei când te întorci. Consimţi înţelegător şi-şi trecu limba peste buze, simţind doar gustul sălciu al transpiraţiei.
• Ai dreptate, recunoscu. Sunt un prost că poţi suporta căldura asta?
nu mi-am luat plosca. Cum
• Sunt obişnuit. Ai venit să-mi vorbeşti de vreme?
• Nu. Am venit să-ţi cer să te predai. N-ai cum să scapi!
• Asta doar Allah poate s-o spună. Deşertul e foarte mare.
• Dar salina asta nu. Şi oamenii mei te înconjoară. Aruncă o privire spre gerba fleşcăită ce atârna de şa.
• Ai apă puţină. N-o să rezişti mult - făcu o pauză. Dacă promit o judecată dreaptă.
vii cu mine, îţi