• Nici eu nu ştiu ce intenţii are, domnule locotenent, recunoscu Malik.
Dar am impresia că
e un tip foarte deştept - făcu o pauză. Poatecă
ar fi mai
bine să mergem să-1 căutăm...
• Probabil că
asta vrea, răspunse. Dar aminteşte-ţi că
e vestit pentru
măiestria lui de trăgător. Are o cămilă discreţia lui. Să aşteptăm!
şi o puşcă, aşa că
acolo jos am fi la
Şi aşteptară toată noaptea, cu armele pregătite şi atenţi la cea mai mică mişcare suspectă, recunoscători luminii lunii.
Nu s-a întâmplat nimic, iar când soarele s-a ridicat la orizont, s-au întors la marginea salinei şi au zărit, chiar în mijlocul ei, mehari-ul îngenuncheat şi pe bărbat dormind liniştit la umbra lui.
La distanţe egale, din cele patru puncte cardinale, patru binocluri l-au ţinut sub observaţie tot timpul zilei. Dar nici călăreţul, nici animalul n-au făcut nici o mişcare perceptibilă de la o asemenea distanţă. Când începu să
se însereze, mai înainte ca
ţânţarii să-şi părăsească
adăpostul, locotenentul Razman intră în legătură cu oamenii săi.
— Nu s-a mişcat din loc, îi înştiinţa. Ce părere aveţi ?
Sergentul Malik îşi aminti de cuvintele tuaregului: „Să trăieşti ca o piatră, atent să nu faci nici o mişcare ce consumă apa. Chiar şi noaptea trebuie să te mişti încet ca un cameleon, şi în felul ăsta, dacă reuşeşti să devii insensibil la căldură
şi la sete şi, mai ales, dacă
izbuteşti să-ţi învingi panica şi să-ţi
păstrezi calmul, ai o mică posibilitate de supravieţuire".
• îşi păstrează ştim încotro...
forţele, zise. în noaptea asta se va mişca... Ar trebui să
• O să
aibă
nevoie de cel puţin patru ore ca să
ajungă
la marginea
salinei, interveni Ajamuk.
Şi de încă calculă în gând.
una ca să
urce pe întuneric şi să
ajungă
unde ne aflăm noi -
Trebuie să fim atenţi pe la miezul nopţii. Dacă o să aştepte mai mult, n-o să mai aibă timp să se îndepărteze, chiar dacă reuşeşte să treacă de noi.
• Cămila o s-o ia razna, le aminti Saud din partea de sud. Aici e un nor de ţânţari. E un ochi de apă şi, dacă se apropie, o să se scufunde fără scăpare. Locotenentul Razman avea convingerea că targui-u\ ar fi preferat să fie