înghiţit de nisipuri decât să mulţumi să dea ordine.
fie prins viu, dar nu făcu nici un comentariu. Se
• Patru ore de odihnă, spuse, dar după aceea toată lumea să fie atentă... Noaptea a fost la fel de lungă
şi la fel de încordată, sub o lună
ce încă
lumina cu putere pustiul, iar zorii i-au găsit învinşi de somn şi de oboseală, cu ochii înroşiţi de cât scrutaseră întunericul şi nervii distruşi din cauza tensiunii. Când se apropiară
din nou de salină, îl văzură
iarăşi; în acelaşi loc, în
aceeaşi poziţie, aparent fără să fi făcut nici o mişcare. Glasul locotenentului răsună nervos prin microfon :
• Ce părere aveţi ?
• Că e nebun! răspunse Malik, prost dispus. Nu cred că mai are apă... Cum o să mai reziste o zi în cuptorul ăsta? mlăştinoasă. Apoi se despărţiră, luând-o fiecare în altă direcţie. Locotenentul Razman le ordonă oamenilor ce rămăseseră cu el să
instaleze corturile şi să
pregătească
cina şi luă
legătura cu sergentul Malikel-
Haideri, comunicându-i mişcările sale şi pe cele ale fugarului.
• Nici eu nu ştiu ce intenţii are, domnule locotenent, recunoscu Malik.
Dar am impresia că
e un tip foarte deştept - făcu o pauză. Poate' că
ar fi mai
bine să mergem să-1 căutăm...
• Probabil că
asta vrea, răspunse. Dar aminteşte-ţi că
e vestit pentru
măiestria lui de trăgător. Are o cămilă discreţia lui. Să aşteptăm!
şi o puşcă, aşa că
acolo jos am fi la
Şi aşteptară toată noaptea, cu armele pregătite şi atenţi la cea mai mică mişcare suspectă, recunoscători luminii lunii.
Nu s-a întâmplat nimic, iar când soarele s-a ridicat la orizont, s-au întors la marginea salinei şi au zărit, chiar în mijlocul ei, mehari-ul îngenuncheat şi pe bărbat dormind liniştit la umbra lui.
La distanţe egale, din cele patru puncte cardinale, patru binocluri l-au ţinut sub observaţie tot timpul zilei. Dar nici călăreţul, nici animalul n-au făcut nici o mişcare perceptibilă de la o asemenea distanţă. Când începu să
se însereze, mai înainte ca