• Şi pentru dumneata, Ajamuk?
• Am auzit, domnule locotenent. —Saud?
• O să trimit un om la căderea serii.
• Atunci, de acord, conchise. Mâine vreau să mă întorc la Tidiken... M-am
săturat de târgui, de căldură
şi de situaţia asta absurdă. Dacă
n-a murit şi nu
vrea să se predea, terminaţi-o cu el, împuşcaţi-1. Aproape în aceeaşi clipă regretă cele spuse, dar înţelese că nu trebuia să
dea înapoi, în ciuda faptului că
sergentul Malik avea să
se străduiască
să-i
respecte ordinele cuvânt cu cuvânt şi să sfârşească odată pentru totdeauna cu targui-ul. în fond, trebuia să
admită
că, probabil, aceea era cea mai bună
soluţie,
deoarece targui-ul demonstrase că puşcărie mizerabilă. preferă să moară decât să zacă într-o încercă să şi-1 închipuie pe acel bărbat înalt, cu trăsături nobile şi vorbă
cumpătată, care acţiona convins că
nu face decât să-şi îndeplinească
datoria
potrivit vechilor sale tradiţii, convieţuind cu lepădăturile ce umpleau închisorile şi înţelese că n-ar fi rezistat. Compatrioţii săi erau, în mare parte, oameni sălbatici şi primitivi, şi
Razman ştia asta. Vreme de o sută
de ani trăiseră
sub jugul colonizatorilor
francezi, care se străduiseră să
menţină
poporul în ignoranţă, şi, cu toate că
acum se considerau liberi şi independenţi, anii aceia de independenţă nu făcuseră poporul mai bun sau mai cult.