atâţia ani trăiţi în acele deserturi, şi mai era o oră
până
în zori
când ajunse să se caţăre cu chiu, cu vai pe taluz, înjurând ţânţarii ce-1 atacau cu furie, ca apoi să alerge spre oamenii săi strigând din toate puterile. L-au înconjurat speriaţi.
• Ce s-a întâmplat ? întrebă negrul Aii.
• Ce să se întâmple ? A plecat. Aveai vreo îndoială ?
• Şi acum ce facem ? Sergentul nu răspunse. Luase aparatul de radio şi chema insistent.
• Domnule locotenent! Sunteţi la aparat, domnule locotenent? După ce-1 chemă de cinci ori fără să primească răspuns, slobozi o
înjurătură şi porni motorul:
• La cât e de dobitoc, îl cred în stare să fi adormit... Haidem!
Porni la drum cu hurducături, pe marginea salinei, spre nord-vest, şi oamenii lui trebuiră să se ţină de tot ce găsiră la îndemână ca să nu zboare din maşină. în zori, locotenentul Razman se opri să
pună
benzină, goli bidonul şi-1
întoarse cu gura-n jos pentru ca Gacel să vadă că nu minte.
• E pe sfârşite, îi atrase atenţia.
Targut-ul nu răspunse. Aşezat în partea din spate a maşinii, privea orizontul care începea să prindă formă şi linia neagră ce se desena în faţa lor,
frântă
şi lipsită
de armonie. Masivul Sidiel-Madia se înălţa brusc în mijlocul
pustiului, roşu şi ocru, rod al unui imens cataclism anterior probabil apariţiei
omului pe pământ, ca şi cum o mână
monstruoasă
l-ar fi împins chiar din
măruntaiele pământului, aşezându-1 acolo printr-o vrăjitorie.
Eternul vânt al deşertului îi măturase culmile timp de milioane de ani, lipsindu-le de orice urmă de pământ, nisip sau vegetaţie, şi aspectul lui era cel al unei imense stânci goale, lucitoare, bătute de soare şi tăbăcite de brutalele diferenţe de temperatură dintre zi şi noapte. Călătorii care avuseseră ocazia să traverseze acei munţi afirmau că în zorii zilei se aud glasuri, ţipete şi gemete, deşi, în realitate, era vorba de zgomotele făcute de pietrele încinse când scădea brusc temperatura. Era, într-adevăr, un loc neospitalier în inima unei regiuni neospitaliere
prin însăşi natura ei, o regiune unde ai fi putut gândi că înverşunase să arunce toate deşeurile 1 i
Supremul Creator se
lucrării sale, îngrămădind într-o adunătură nisipuri şi „pământuri pustii". nedefinită pietre, saline,