Targui-ul întrerupse operaţiunea de golire şi clătire cu apă curată a vechii lui gerba şi clătină din cap neîncrezător:
• Cum poţi trăi în funcţie de ceea ce ţi se ordonă? întrebă. Cum poţi să te simţi bărbat, şi liber, depinzând mereu de voinţa altora ? Dacă ţi se spune:
„Urmăreşte un nevinovat", îl urmăreşti.
Dacă ţi se spune: „Lasă-1 în pace pe un criminal cum e căpitanul", îl laşi în pace. Nu înţeleg...
• Viaţa nu-i aşa de simplă cum pare aici, în deşert.
• Atunci nu aduceţi această viaţă în deşert. Aici e limpede ce e bun, rău, drept sau nedrept termină de umplut gerba
şi verifică dacă ploştile soldaţilor erau şi ele pline. Bidonul de apă rămăsese aproape gol şi locotenentul observă:
• Ai de gând să ploscă. Refuză hotărât:
mă laşi fără
apă? întrebă
îngrijorat. Lasă-mi măcar o
• Un pic de sete o să
te facă
să înţelegi prin ce-am trecut în salină,
răspunse. E bine să înveţi să rabzi de sete în deşert.
• Dar eu nu sunt târgui, protestă. Nu pot să mă întorc pe jos la tabără. E foarte departe şi m-aş rătăci. Te rog! II refuză din nou.
• Nu trebuie să te mişti de-aici, îl sfătui.
Când ajung eu sus, poţi să faci un foc cu păturile şi uniformele soldaţilor tăi. Or să vadă fumul şi or să vină să te caute. Făcu o pauză.
• îmi dai cuvântul că o să aştepţi să ajung sus?
încuviinţă în tăcere şi privi, fără să se mişte de pe scaunul lui, cum targui- ul îşi punea în spate raniţele, ploştile, gerba şi armele. Nu păru
să simtă greutatea şi, când se îndepărtă, o făcu fără să-i pese de căldură, cu paşi siguri, repezi şi hotărâţi.
Era deja la peste o sută obligându-1 să se întoarcă:
• Noroc! îi strigă. de metri când Razman claxona îndelung, Celălalt făcu un gest cu mâna, se întoarse şi îşi văzu de drum. "fi „Palmierilor le place să stea cu capul în foc şi cu picioarele în apă",
glăsuia o veche zicală, şi în faţa ochilor săi se afla confirmarea proverbului,
căci, întinzându-se până îi pierdeai din ochi în depărtare, îşi înălţau frunzele
spre cer peste douăzeci de mii de palmieri, fără să le pese de zăduful
înăbuşitor, fiindcă rădăcinile lor se adânceau în apa clară şi răcoroasă a sute de izvoare şi nenumărate puţuri. Era, într-adevăr, un spectacol frumos, chiar şi cu soarele ce te bătea în
cap, drept şi imparţial, dezolant şi copleşitor, pentru că înăuntru, în imensul
birou întunecos, apărat de exterior de geamuri groase şi perdele fine, albe şi imaculate, aerul condiţionat menţinea permanent, zi şi noapte, în toate
anotimpurile, aceeaşi temperatură, aproape de gheaţă, cum cerea fără de apel guvernatorul Hassan-ben-Koufra, ca să lucreze cu plăcere.