e un loc rezervat răufăcătorilor... Scursorilor Guvernatorul Hassan-ben-Koufra ridică din umeri indiferent şi începu să
studieze un raport aflat pe masă, prefăcându-se foarte interesat. Fără să-1 privească, spuse:
• Asta e doar o părere, nu un fapt recunoscut în mod oficial... Aveţi o lună la dispoziţie pentru a vă rezolva toate problemele şi a organiza mutarea. Locotenentul Razman vru să
mai spună
ceva, dar înţelese că
era inutil,
salută ţeapăn şi se îndreptă spre uşă, rugându-se Cerului să nu-i mai tremure
picioarele, ca să nu-i dea acelui ticălos satisfacţia de a-1 vedea căzând pe jos. Când ieşi din birou, trebui să-şi sprijine fruntea de una dintre coloanele
de marmură
şi să
stea câteva minute, pentru că
nu se simţea în stare să
coboare sub privirile a douăzeci de funcţionari aferaţi maiestuoasa scară de marmură, fără să se rostogolească până în grădină, în straturile de flori.
Unul dintre funcţionari trecu în tăcere prin spatele lui, bătu de trei ori în uşa biroului şi intră, închizând-o în urma lui. Guvernatorul, care nu se mai prefăcea că
studiază
raportul şi acum
contempla minaretul moscheii prin fereastră, fără să se mişte din fotoliu,
înclină uşor capul spre noul-sosit, ce se oprise respectuos la marginea
covorului, şi-1 întrebă:
• Care-i situaţia, Anuhar ?
• Nici o veste despre târgui, Excelenţă. A dispărut.
• Nu mă mir, zise. Un Fiu al Vântului e în stare să străbată deşertul de la un capăt la altul într-o lună. S-o fi întors acasă. Cel puţin ştim exact cine e?
• Gacel Sayah, un inmouchar din neamul Kel-Talgimus. Obişnuieşte să cutreiere un teritoriu foarte întins, în apropierea munţilor Huaila.
Guvernatorul Hassan-ben-Koufra aruncă regiunii fixată în perete şi dădu pesimist din cap.
• privire pe marea hartă a
• • Munţii Huaila! repetă. Asta e chiar în zona de frontieră...
• Graniţa în zona aceea e practic inexistentă, domnule. Nimeni n-a stabilit-o cu precizie.
• Nimic nu e stabilit acolo cu precizie, remarcă, ridicându-se în picioare şi plimbându-se încet prin birou. Să cauţi un târgui fugar în acele pustietăţi e ca şi cum ai căuta un peşte în ocean se întoarse şi-1 privi în ochi. Arhivează cazul.
Anuhar-el-Mojkri, secretar eficient de mai bine de opt ani la ordinele directe ale guvernatorului, îşi permise luxul de a-şi arăta nemulţumirea:
• Militarilor n-o să le placă, Excelenţă... A ucis un căpitan...
• II dispreţuiau pe căpitanul Kaleb-el-Fasi, îi aminti. Era o jigodie... Căută o altă Davidoff şi o aprinse lent.
• Ca şi sergentul El-Haideri...
• Numai oameni de teapa lor pot ţine în frâu adunătura din Adoras...
• Acum va trebui s-o facă locotenentul Razman...
• Razman? se miră El-Mojkri. L-aţi detaşat pe Razman la Adoras? N-o să reziste nici trei luni - zâmbi amuzat. De asta era pe punctul de a leşina afară. Or să-1 violeze înainte să-i taie gâtul.