se afle deasupra moralei burgheze, şi Făcu din nou o pauză, lungă şi studiată.
• Preşedintele are idei foarte clare şi mi-a spus aşa: „Hassan, nomazii
sunt o minoritate destinată
în mod logic să dispară. Să-i transformăm în
muncitori folositori sau să grăbim
noi..."
dispariţia lor, ca să
evităm suferinţele pentru ei şi problemele pentru
• Şi totuşi, în ultimul său discurs... - spuse timid secretarul.
• Ei haide, Anuhar! îl mustră ca pe un copil.
Astea nu sunt lucruri care se pot spune în public, când o parte din aceşti nomazi te ascultă şi când lumea întreagă urmăreşte cu atenţie evoluţia noastră
ca ţară independentă... Americanii, de pildă, au devenit marii apărători ai
drepturilor umane exact în momentul când au lichidat drepturile indienilor lor.
• Erau alte vremuri.
• Dar circumstanţe identice. O naţiune care şi-a cucerit recent
independenţa are nevoie să-şi exploateze toate bogăţiile şi să se debaraseze
de balastul incomod al unei încărcături umane irecuperabile... Noi, cel puţin, le dăm ocazia să se integreze în viaţa comună. N-o să-i lichidăm prin împuşcare, nici n-o să-i închidem în rezervaţii...
• Şi cei care nu vor să
se integreze ? Cei care continuă
să creadă, ca
acest Gacel, că viaţa în deşert trebuie să se conducă după vechile lor obiceiuri? Ce-o să facem cu ei? O să-i urmărim şi o să-i împuşcăm ca pe pieile roşii?
• Nu, bineînţeles... O să-i expulzăm, pur şi simplu. Chiar dumneata ai spus că graniţele în deşert nu sunt stabilite şi că ei nu le respectă... Să le treacă... Să
se ducă
la fraţii lor din alte
ţări - dădu din mână. Dar,
dacă
rămân, să
se adapteze la modul nostru de viaţă sau să suporte
consecinţele.
• Nu se vor adapta, răspunse Anuhar-elMojkri cu convingere. I-am
cunoscut bine în tot timpul
ăsta şi sunt convins că, chiar dacă
unii dintre ei o
vor face, cei mai mulţi vor continua să obiceiurile lor - se cramponeze de nisipurile şi