în închisorile franceze - dădu din cap, tăgăduind. Nu. Nu putea să-1 Nici conştiinţa lui, nici poporul nu i-ar fi iertat o asemenea faptă.
• Dar l-a închis, nu-i aşa ?
• L-a deportat. în deşert.
• Unde?
• în deşert. Ţi-am spus.
• Deşertul e foarte mare.
• Ştiu. Dar nu atât de mare încât să nu-1 poată găsi vreunul din adepţii săi şi să-1 ajute să fugă. Aşa a ajuns la jaima ta.
• Cine era tânărul ?
• Un fanatic. Privi mult timp focul ce se stingea încet şi păru că se cufundă în gândurile
lui. Când începu să însuşi.
vorbească
nu-1 privi pe târgui, ci părea că-şi vorbeşte lui
• Un fanatic care voia să ne împingă spre un război civil. Dacă Abdul ar dobândi libertatea, ar organiza opoziţia din exil şi am sfârşi într-o baie de sânge. Francezii, care l-au hăituit pe vremuri, acum l-ar sprijini. Făcu o pauză.
• îl preferă pe el, nu pe noi... îşi înălţă
capul şi-şi plimbă
privirea prin peştera strâmtă, oprindu-se, în
cele din urmă, asupra lui Gacel, care îl observa la rândul lui, întins pe o ieşitură de stâncă. Glasul îi sună sincer când adăugă:
• înţelegi de ce îţi repet mereu că îţi pierzi timpul? Niciodată nu mă vor schimba cu el, şi nu-i condamn. Nu sunt decât un simplu guvernator, un funcţionar credincios şi util, care-şi face treaba cât poate mai bine, dar pentru
care nimeni n-ar risca un război civil... Trebuie să
treacă
mulţi ani pentru ca
amintirea lui Abdulel-Kebir să se estompeze în neant şi să dispară aura lui...
Luă cu grijă, cu mâinile legate, paharul cu ceai şi-1 duse la buze sorbind, ca să nu se ardă.
• Şi lucrurile n-au mers prea bine în acest timp, continuă. S-au făcut greşeli, greşeli tipice pentru toate popoarele ce şi-au cucerit independenţa de curând şi pentru tinerele lor guverne, dar sunt mulţi care nu înţeleg asta şi sunt nemulţumiţi... Abdul a promis multe lucruri... Lucruri pe care poporul aşteaptă să le facem noi şi pe care nu le vom
putea îndeplini niciodată, fiindcă sunt utopice... Tăcu şi puse din nou paharul pe nisip, foc, simţind pironiţi asupra lui ochii targui-ulvă, ce se iveau pe deasupra litham-uhii şi păreau că
vor să
pătrundă
dincolo de fruntea sa.
• Ţi-e frică
de el, conchise în cele din urmă
Gacel. Tu şi toţi ai tăi vă