Vocea lui Bliss răsună în urechile amândorura:
― Da. Sunteţi pregătiţi să intraţi? Aţi avut noroc?
― Suntem în faţa uşii exterioare, spuse Trevize, dar nu deschide uşa camerei de presurizare. Repet, nu o deschide.
― De ce?
― Bliss, vrei să faci ce-ţi spun? După aceea vom discuta pe îndelete.
Trevize scoase blasterul şi coborî cu grijă intensitatea la minimum, apoi îl privi, nehotărât. Nu îl folosise niciodată reglat astfel. Privi împrejur. Nu descoperi nimic suficient de fragil pentru a putea face o verificare.
În disperare de cauză, ochi la baza colinei pietroase în umbra căreia se adăpostea Far Star... Ţinta nu deveni incandescentă. Automat, pipăi locul în care trăsese. Era cald? Nu-şi putea da seama cu certitudine, prin ţesătura izolatoare a costumului.
Ezită din nou, apoi aprecie că învelişul navei trebuia să aibă o rezistenţă la fel de mare, sau în orice caz de acelaşi ordin de mărime, ca şi piatra colinei. Îndreptă blasterul spre marginea uşii şi apăsă scurt contactul, ţinându-şi respiraţia.
Câţiva centimetri din substanţa asemănătoare muşchiului arseră pe loc. Agită mâna pe lângă pata maronie, şi slabul curent produs în aerul rarefiat fu suficient pentru a împrăştia fragmentele moarte.
― Merge? întrebă neliniştit Pelorat.
― Da, merge, spuse Trevize. Am reglat blasterul la minimum.
Parcurse cu fasciculul caloric conturul uşii, şi, la atingerea acestuia, verdele dispăru. Complet. Lovi uşa principală pentru a creea o vibraţie care să ducă la desprinderea rămăşiţelor, şi un praf maroniu căzu la sol... un praf atât de fin încât pluti uşor în atmosfera rarefiată, ridicat de slabe mişcări în masa gazului.
― Cred că acum o putem deschide, spuse Trevize.
Folosind tastele brăţării de la încheietura mâinii, realiză combinaţia de unde radio care activau din interior mecanismul de deschidere. Uşa se debloca şi, la jumătatea cursei de deschidere, Trevize spuse:
― Nu mai pierde timpul, Janov, intră... Nu aştepta să se coboare scara. Urcă-te!
După care urcă şi el, curăţând conturul uşii cu blasterul. Curăţă şi scara, după ce aceasta se deplie. Apoi comandă închiderea uşii principale, continuând să folosească fasciculul caloric până la etanşarea completă.
― Suntem în camera de presurizare, Bliss, spuse Trevize. Vom sta aici câteva minute. Continuă să nu faci nimic!
― Totuşi, spune-mi ceva, nu mă lăsa în aer, se auzi vocea lui Bliss. Sunteţi în regulă? Cum se simte Pel?
― Sunt aici, Bliss, spuse Pel, şi sunt foarte bine. Nu ai motive de îngrijorare.
― Bine, Pel, dacă spui tu... dar mai târziu va trebui să-mi explici, îţi dai seama.
― Îţi promitem, spuse Trevize.
După care activă iluminarea camerei de presurizare. Cele două siluete îmbrăcate în costume spaţiale se treziră una în faţa celeilalte.
― Evacuăm la maximum aerul planetar din această cameră, spuse Trevize, aşa că avem de aşteptat până se termină.
― Şi aerul din navă? Îl lăsăm să intre?
― Deocamdată, nu. Sunt la fel de nerăbdător ca şi tine să mă dezbrac de costumul spaţial, Janov. Însă vreau să mă asigur că vom scăpa de toţi sporii care au intrat odată cu noi... sau lipiţi de noi.
În iluminarea nu foarte satisfăcătoare a camerei de presurizare, Trevize îndreptă blasterul spre partea interioară a conturului uşii principale, împrăştiind căldura, metodic, apoi urmară podeaua, pereţii, apoi din nou podeaua.
― Acum este rândul tău Janov.
Pelorat tresări speriat.
― S-ar putea să ţi se facă neplăcut de cald, spuse Trevize. Însă nu vei simţi nimic altceva. Dacă devine insuportabil, să-mi spui.
Plimbă fascicului invizibil pe deasupra vizierei, mai ales pe la margini, apoi, încetul cu încetul, pe deasupra întregului costum spaţial.
― Ridică braţele, Janov, murmură el.
Apoi:
― Pune-ţi braţele pe umărul meu, şi ridică un picior... trebuie să-ţi curăţ tălpile... acum celălalt... te-ai încălzit prea tare?
― Sincer să fiu, Golan, nu stau într-un curent de aer proaspăt şi răcoros, spuse Pelorat.
― Bine, atunci, dă-mi să gust din propriul meu medicament. Curăţă-mă.
― N-am ţinut niciodată un blaster în mână.
― Acum trebuie să-l ţii. Apucă-l aşa, în timp ce cu degetul mare apeşi butonaşul ăsta... şi ţii strâns. Foarte bine... Acum plimbă-l pe deasupra vizierei mele. Plimbă-l continuu, Janov, nu zăbovi prea mult într-un singur loc. Acum plimbă-l peste restul căştii, acum mergi în jos, pe obraji, pe gât.
Continuă să îl îndrume, şi după ce se încălzise peste tot, transpirând neplăcut, îşi recuperă blasterul şi verifică nivelul de energie.
― S-a dus mai mult de jumătate, spuse el.
Apoi curăţă cu meticulozitate interiorul camerei de presurizare, trecând de mai multe ori peste pereţi, până când blasterul se goli, încălzindu-se el însuşi foarte puternic în urma descărcării rapide şi susţinute. Îl puse la loc în holster.
