― Nu cred că au o tehnologie spaţială activă, spuse Pelorat. Nu ne pot urmări.

― Nu sunt sigur că asta e de natură să mă bine-dispună, spuse Trevize.

Avea o figură mohorâtă, şi vocea îi era descurajată.

― Sunt infectat, se plânse el.

― Cu un virus inactiv, spuse Bliss.

― Totuşi, poate deveni activ. Ei aveau o metodă. Ce metodă?

Bliss ridică din umeri:

― Hiroko a spus că virusul, lăsat inactiv, va muri în cele din urmă într-un corp la care nu este adaptat... aşa cum este al tău.

― Serios? spuse Trevize cu furie. De unde ştie ea? De unde ştiu eu că declaraţia lui Hiroko nu a fost decât o minciună? Şi nu este posibil ca metoda de activare, oricare ar fi ea, să poată fi declanşată în mod natural? O substanţă chimică anume, un tip de radiaţie, un... un... cine ştie ce? Mă pot îmbolnăvi deodată, după care veţi muri şi voi. Sau, dacă acest lucru se întâmplă după ce ajungem pe o planetă intens populată, se poate declanşa o epidemie distrugătoare, pe care oameni fugind în disperare o vor purta pe alte lumi.

O privi pe Bliss:

― Poţi face ceva în această privinţă?

Bliss dădu încet din cap:

― Nu este simplu. Gaia are în componenţă paraziţi... microorganisme, viermi. Ei reprezintă o parte benignă a echilibrului ecologic. Trăiesc şi contribuie la conştiinţa colectivă a lumii, dar nu se dezvoltă niciodată peste măsura. Trăiesc fără a face un rău notabil. Problema este, Trevize, că virusul care te afectează nu face parte din Gaia.

― Ai spus “nu este simplu”, făcu încruntat Trevize. În condiţiile de faţă, poţi face o încercare, chiar dacă este dificil? Poţi localiza virusul din mine pentru a-l distruge? Dacă nu reuşeşti să faci asta, poţi măcar să-mi întăreşti sistemul de apărare?

― Îţi dai seama ce-mi ceri, Trevize? Nu sunt familiarizată cu flora microscopică a trupului tău. Nu îmi este uşor să deosebesc un virus între celelalte celule, l-aş putea confunda cu o genă normală. Ar fi şi mai dificil să fac deosebirea dintre viruşii cu care corpul tău este obişnuit şi virusul cu care te-a infectat Hiroko. Voi încerca, Trevize, dar asta va cere mult timp, şi nu sunt sigură că voi reuşi.

― Ai timp berechet la dispoziţie, spuse Trevize. Încearcă.

― Desigur, spuse Bliss.

― Dacă Hiroko a spus adevărul, Bliss, interveni Pelorat, ai putea găsi viruşi cărora deja le scade vitalitatea, şi le-ai putea accelera declinul.

― Da, aş putea, spuse Bliss. Este o idee bună.

― Nu te va mustra conştiinţa? o întrebă Trevize. Va trebui să distrugi fragmente preţioase de viaţă, să ştii! Viruşi!

― Eşti ironic, Trevize, spuse Bliss cu răceală, dar ironic sau nu, ai pus degetul pe o dificultate reală. Totuşi, trebuie să te pun înaintea acestor viruşi. Îi voi omorî dacă voi avea posibilitatea, nu te teme. La urma urmelor, chiar dacă nu aş avea o mare consideraţie pentru tine...

În acest moment, gura i se deforma ca şi cum se străduia să îşi reprime un zâmbet.

― ...atunci trebuie să ţin cont că Pelorat şi Fallom sunt şi ei în primejdie, şi ai putea avea încredere în sentimentele mele faţă de ei, dacă nu ai încredere în cele faţă de tine. Ai putea ţine cont că eu însămi sunt în primejdie.

― Nu am nici un pic de încredere în dragostea ta pentru propria-ţi persoană, murmură Trevize. Eşti mereu gata să-ţi dai viaţa pentru o cauză mai înaltă. Însă am să accept argumentul tău în ceea ce îi priveşte pe Pelorat şi Fallom.

După care spuse:

― Nu aud flautul lui Fallom. S-a întâmplat ceva cu ea?

― Nu, spuse Bliss. Doarme. Un somn perfect natural, la care eu nu am avut nici o contribuţie. Şi propun ca, după ce calculezi Saltul spre steaua care credem noi că este soarele Pământului, să facem cu toţii la fel ca şi ea. Eu am mare nevoie de somn, şi bănuiesc că şi tu eşti în aceeaşi situaţie, Trevize.

― Da, daca am să reuşesc! Ştii, Bliss, ai avut dreptate.

― În ce privinţă, Trevize?

― În legătură cu Izolaţii. Noul Pământ nu era un paradis, oricât de mult ar fi dat această impresie. Ospitalitatea ― toată acea prietenie exagerată de la început ― era menită să ne adoarmă vigilenţa, astfel încât unul dintre noi să poată fi mai uşor de infectat. Şi tot teatrul de după aceea, festivalurile de tot felul, trebuiau să ne ţină pe loc până când se întorcea flota de pescuit şi se hotăra activarea. Totul ar fi decurs conform planului lor, dacă nu ar fi fost Fallom şi muzica ei. S-ar putea ca şi aici să fi avut dreptate.

― În privinţa lui Fallom?

― Da. Nu am fost de acord să o luăm, şi nu am fost niciodată mulţumit de prezenţa ei la bordul acestei nave. Este meritul tău, Bliss, că o avem aici, iar ea, inconştient, ne-a salvat. Şi totuşi...

― Şi totuşi ce?

― În ciuda acestui lucru, în continuare mă deranjează prezenţa lui Fallom. Nu ştiu de ce.

― Dacă te face să te simţi mai bine, Trevize, pot să-ţi spun că nu e cazul să pui totul pe seama lui Fallom. Hiroko a pretins că Fallom şi muzica ei a fost motivul, ca scuză pentru a comite un act de trădare faţă de Alfani. Poate a crezut ea însăşi acest lucru, dar mai era ceva în mintea ei, ceva ce am detectat vag dar nu am putut identifica cu certitudine, probabil pentru că îi era ruşine să-l recunoască în mod conştient. Am impresia că avea un sentiment cald pentru tine, şi nu dorea să te vadă murind. Iar asta nu avea nici o legătură cu Fallom şi muzica ei.

― Crezi? spuse Trevize.

Şi zâmbi uşor, pentru prima dată de când părăsiseră Alfa.

― Da, cred. Probabil că te pricepi foarte bine la femei. Ai convins-o pe Doamna Ministru Lizalor să ne permită să plecăm cu nava de pe Comporellon, şi ai influenţat-o pe Hiroko să ne salveze vieţile. Trebuie să recunoaştem meritele fiecăruia.

Trevize zâmbi larg:

― Dacă spui tu... Bun, deci ne îndreptăm spre Pământ.

Dispăru în cabina de pilotaj cu un pas vioi. Pelorat, privind îndelung în urma lui, spuse:

― De fapt, Bliss, l-ai mângâiat, nu-i aşa?

― Nu, Pelorat, nu m-am atins de mintea lui.

― Bineînţeles că te-ai atins, când i-ai flatat atât de puternic vanitatea masculină.

― Într-un mod indirect, spuse Bliss zâmbind.

― Chiar şi aşa, Bliss, îţi mulţumesc.

86

După Salt, steaua care putea fi soarele Pământului se afla în continuare la o zecime de parsec depărtare. Era cel mai strălucitor obiect de pe cer, dar nu era decât o stea.

Trevize filtra lumina, pentru a uşura vizualizarea, şi studie imaginea cu o expresie întunecată.

― Nu există nici o îndoială că aceasta este sora geamănă a lui Alfa, steaua în jurul căreia orbitează Noul Pământ, spuse el. Şi totuşi, Alfa este în harta computerului, iar aceasta nu. Nu avem un nume pentru această stea, nu avem date despre ea, nu avem nici o informaţie despre sistemul său planetar, în caz că are vreunul.