― Nu la asta trebuia să ne aşteptăm, dacă Pământul se învârte în jurul acestui soare? întrebă Pelorat. Un astfel de gol în informaţii sprijină ideea că toate informaţiile despre Pământ au fost eliminate.

― Da, dar ar putea însemna că este o lume Spaţiană care se întâmplă să nu apară pe lista de pe zidul acelei clădiri Melpomeniene. Nu putem fi perfect siguri că lista era completa. Sau, această stea ar putea fi lipsită de planete, şi de aceea nu a meritat să fie cuprinsă în harta computerului, care este în principal folosită în scopuri militare şi comerciale... Janov, există vreo legendă din care să rezulte că soarele Pământului este la doar un parsec depărtare de o stea geamănă?

Pelorat dădu din cap:

― Îmi pare rău, Golan, dar nu îmi aduc aminte de vreo astfel de legendă. Ar putea exista totuşi una. Memoria mea nu este perfectă. Am să caut.

― Nu, lasă, nu are importanţă. Soarele Pământului are vreun nume?

― I s-au dat diferite nume. Cred că trebuie să aibă câte un nume în fiecare din diferitele limbaje.

― Uit mereu că pe Pământ se vorbeau multe limbi.

― Aşa era şi normal. Altfel nu ar fi existat atâtea legende.

Trevize spuse, necăjit:

― Bun, şi ce facem? De la distanţa asta nu aflăm nimic despre sistemul planetar, şi trebuie să ne apropiem. Aş vrea să fiu prudent, însă nu excesiv, şi nu fără motiv. Deocamdată nu văd vreun pericol posibil. Probabil că cineva atât de puternic încât să distrugă toate informaţiile din Galaxie referitoare la Pământ ne poate distruge şi pe noi de la această distanţă, dacă vrea cu toată convingerea să nu fie descoperit. Însă văd că nu s-a întâmplat nimic. Nu are rost să rămânem aici la nesfârşit, temându-ne să ne apropiem, nu-i aşa?

― Înţeleg că nici computerul nu detectează ceva care ne poate pune în primejdie, spuse Bliss.

― Când am spus că nu văd vreun pericol posibil, mă refeream la informaţiile date de computer. Eu desigur că nu pot zări nimic cu ochiul liber. Nici nu am pretenţia.

― Atunci trag concluzia că eşti în căutare de sprijin pentru ceea ce consideri a fi o decizie riscantă. În regulă. Eu te sprijin. Nu am venit până aici pentru a ne întoarce din drum fără un motiv întemeiat, nu-i aşa?

― Nu, spuse Trevize. Tu ce spui, Pelorat?

― Eu vreau să ne apropiem, spuse Pelorat, fie şi numai din curiozitate. Nu aş putea suporta să ne întoarcem fără a fi siguri dacă am descoperit sau nu Pământul.

― Bine, spuse Trevize. Atunci suntem cu toţii de acord.

― Nu toţi, spuse Pelorat. Mai este şi Fallom.

Trevize rămase interzis:

― Sugerezi cumva că ar trebui s-o întrebăm şi pe copilă? Ce valoare ar putea avea părerea ei, în caz că are vreo părere? De altfel, ea nu doreşte decât să ne întoarcem pe lumea ei.

― Îi poţi reproşa acest lucru? întrebă Bliss cu aprindere.

Şi pentru că începuseră să discute despre Fallom, Trevize deveni conştient de flautul ei, care acum răsuna într-un ritm de marş alert.

― Ascultaţi-o, spuse el. De unde a auzit ea vreodată un ritm de marş?

― Poate că Jemby i-a cântat marşuri la flaut.

Trevize dădu din cap:

― Mă îndoiesc. Mai degrabă ritmuri de dans, de leagăn... Ascultaţi, Fallom mă nelinişteşte. Învaţă prea repede.

― Este ajutată de către mine, spuse Bliss. Nu uita acest lucru. Este foarte inteligentă şi a fost extrem de mult stimulată în timpul în care a stat cu noi. Mintea ei a cunoscut noi senzaţii. A văzut spaţiul, lumi diferite, oameni mulţi; toate deodată, pentru prima oară.

Ritmul de marş al lui Fallom deveni mai frenetic şi mai barbar.

Trevize oftă şi spuse:

― Ei bine, este aici, şi cântă o melodie care pare să inspire optimism şi plăcerea aventurii. Voi considera deci că ne dă un vot favorabil apropierii de Pământ. Să o facem, deci, cu prudenţă, şi să verificăm sistemul planetar al acestui soare.

― Dacă are vreun sistem planetar, spuse Bliss.

Trevize zâmbi discret:

― Are un sistem planetar. Pun pariu. Pe cât vrei tu.

87

― Ai pierdut, spuse distrat Trevize. Ce sumă ai pariat?

― Nimic. Nu am acceptat pariul, spuse Bliss.

― Nu contează. Oricum, nu-ţi luam banii.

Se aflau la zece miliarde de kilometri depărtare de soare. Semăna în continuare cu o stea, dar de la această distanţă era de aproape patru mii de ori mai puţin strălucitor decât un soare normal văzut de pe suprafaţa unei planete locuibile.

― Acum putem distinge două planete, spuse Trevize. Din diametrul lor şi din spectrul luminii reflectate, este clar că sunt gigante gazoase.

Nava era mult ieşită din planul planetar. Bliss, împreună cu Pelorat privea ecranul peste umărul lui Trevize. Observară două mici pătrare cu aură verzuie. Cel mai mic dintre ele părea într-o fază mai avansată.

― Janov! exclamă Trevize. Este corect, nu-i aşa, că soarele Pământului ar avea patru gigante gazoase.

― Conform legendelor, da, spuse Pelorat.

― Dintre acestea, cea mai apropiată de soare este cea mai mare, iar a doua ca distanţă faţă de soare are inele. Corect?

― Inele mari şi proeminente, Golan. Da. Totuşi, bătrâne, trebuie să ţii cont de exagerările care apar pe parcursul transmiterii orale a legendei. Dacă nu găsim o planetă cu un sistem de inele extraordinar de mare, nu cred că trebuie să descurajăm, şi să spunem că de fapt nu am găsit sistemul planetar al Pământului.

― Oricum, cele două pe care le vedem ar putea fi cele mai îndepărtate faţă de soare, iar cele mai apropiate se pot afla de cealaltă parte, la o distanţă prea mare pentru a putea fi uşor localizate pe fundalul plin de stele. Va trebui să ne apropiem şi mai mult ― să trecem dincolo de soare, de cealaltă parte.

― Este posibil, în vecinătatea masei solare?

― Sunt sigur că se poate, cu ajutorul computerului, şi cu un minimum de precauţie. Dacă acesta va considera însă că pericolul este prea mare, va refuza să execute deplasarea, şi atunci ne vom putea mişca în paşi mai mici, prudenţi.

Mintea sa dădu instrucţiuni computerului, şi câmpul de stele prezent pe ecran se modifică. Steaua străluci puternic, apoi ieşi din ecran, în timp ce computerul, respectând instrucţiunile, cercetă cerul în căutarea altei gigante gazoase. Încercarea fu încununată de succes.

Cei trei privitori înlemniră, cu ochii fixaţi în ecran, în timp ce mintea lui Trevize, aproape paralizată de uimire, tatona computerul pentru a-i cere să mărească imaginea.

― Incredibil, spuse Bliss cu răsuflarea tăiată.

88