vreme de acum încolo.
― De unde ştii?
― Nu ştiu. Pur şi simplu fac apel la logică.
― Iar eu îţi spun că Fallom se va dovedi periculos.
― N-ai de unde să ştii. Şi nici nu eşti logic.
― Simt asta, Bliss, fără un motiv precis... În acest moment. Şi tu, nu eu, insişti asupra infailibilităţii intuiţiei mele.
Bliss se încruntă, încurcată.
59
Pelorat se opri în cadrul uşii cabinei de pilotaj şi privi înăuntru, stânjenit. Ca şi cum încerca să-şi dea seama dacă Trevize era foarte ocupat sau nu.
Trevize îşi ţinea mâinile pe pupitru, ca întotdeauna atunci când se integra cu computerul. Privea fix ecranul. În consecinţă, Pelorat trase concluzia că Trevize avea de lucru, şi aşteptă răbdător, încercând să nu se mişte sau să-l perturbe în vreun fel.
Într-un târziu, Trevize ridică privirea spre Pelorat. Nu era perfect conştient de prezenţa celuilalt. Ochii lui păreau întotdeauna un pic sticloşi şi nefocalizaţi când era în comuniune cu computerul, ca şi cum privea, gândea, trăia, în alt mod decât o persoană obişnuită.
Dar îi făcu lui Pelorat un semn discret cu capul, ca şi cum imaginea acestuia, penetrând cu dificultate, lent, îi impresionase în cele din urmă lobii optici. Apoi, după un timp, ridică mâinile şi zâmbi. Redevenise el însuşi.
Pelorat spuse, scuzându-se:
― Mă tem că te cam încurc, Golan.
― Nu cine ştie ce, Janov. Făceam doar o verificare, pentru a vedea dacă suntem gata pentru Salt. Suntem, din acest moment, dar cred că o să mai aştept câteva ore, pentru a ne mări şansele.
― Norocul ― sau factorii aleatori ― au vreun amestec în Salt?
― Era doar o expresie, zâmbi Trevize, dar, uneori, intervin ― teoretic ― şi factori aleatori... Care-i problema?
― Pot să mă aşez?
― Desigur, dar mai bine să mergem în camera mea. Cum se simte Bliss?
― Foarte bine, spuse Pelorat, dregându-şi vocea. Doarme din nou. Are nevoie de somn, cred că înţelegi.
― Înţeleg foarte bine. Este vorba de separaţia hiperspaţială.
― Exact, bătrâne.
― Şi Fallom?
Trevize se întinse pe pat, lăsându-l pe Pelorat să ocupe scaunul.
― Ştii cărţile alea, din biblioteca mea, pe care computerul tău mi le-a tipărit? Basmele populare? Le citeşte. Desigur, înţelege foarte puţin Galactica, dar se pare că îi place să audă
sunetele. El... m-am obişnuit să mă gândesc la el ca la un băiat. Care să fie cauza?
Trevize dădu din umeri:
― Poate pentru că şi tu eşti mascul.
― Poate. Este teribil de inteligent, ştii?
― Sunt sigur.
Pelorat şovăi:
― Trag concluzia că nu ţii prea mult la Fallom.
― N-am nimic cu el personal, Janov. N-am avut copii, şi în general nu prea îmi plac.
Tu ai avut, din câte îmi amintesc eu.
― Un fiu... Îmi amintesc că era o încântare. Poate de aceea mă gândesc la Fallom ca la un băiat. Simt că mă întorc înapoi în timp cu aproape douăzeci şi cinci de ani.
― Nu mă deranjează că îţi place Fallom.
― Şi ţie ţi-ar place, dacă i-ai da o şansă.
― Sunt sigur, Janov, şi poate că într-o zi voi face o încercare.
Pelorat şovăi din nou:
― Probabil te-ai săturat să discuţi în contradictoriu cu Bliss.