Se ridică şi părăsi camera.

Pelorat privi în urma ei, apoi spuse:

― Cu siguranţă că lucrurile nu sunt chiar atât de negre precum par, Golan. Ne apropiem din ce în ce mai mult de Pământ, şi odată ce vom ajunge la el, toate misterele s-ar putea să se lămurească. Până acum se pare că nimeni şi nimic nu depune efortul de a ne opri din drum.

Trevize miji ochii înspre Pelorat şi spuse:

― Mi-aş dori ca ceva să ne împiedice.

― Serios? se miră Pelorat. De ce?

― Să fiu sincer, aş dori să văd un semn de viaţă.

Pelorat deschise ochii mari:

― Deci, în cele din urmă, ai descoperit că Pământul este radioactiv?

― Nu chiar. Dar este cald. Un pic mai cald decât mă aşteptam.

― Este semn rău?

― Nu neapărat. Nu înseamnă că este nelocuibil. Stratul de nori este gros şi format fără îndoială din vapori de apă, astfel încât norii, împreună cu oceanul care are o masă considerabilă, ar putea menţine viaţa în ciuda temperaturii pe care am calculat-o. Deocamdată nu pot fi sigur. Numai că...

― Da, Golan?

― Ei bine, dacă Pământul ar fi radioactiv, asta ar explica foarte bine temperatura ceva mai ridicată.

― Dar reciproca nu este obligatorie, nu-i aşa? Dacă este mai cald decât ne-am fi aşteptat, asta nu înseamnă că trebuie să fie radioactiv.

― Nu. Nu înseamnă.

Trevize reuşi să scoată un zâmbet forţat:

― N-are nici un rost să facem tot felul de presupuneri, Janov. Într-o zi sau două, voi putea afla mai multe despre el, şi vom şti cu siguranţă.

91

Fallom stătea pe pat, cufundată în gânduri, când Bliss intră în cameră. Fallom ridică scurt privirea, apoi o coborî din nou. Bliss spuse calm:

― Ce s-a întâmplat, Fallom?

― De ce mă detestă Trevize atât de mult?

― De unde ai tras concluzia că te detestă?

― Mă priveşte iritat... acesta este cuvântul?

― Da, posibil.

― Mă priveşte iritat ori de câte ori sunt lângă el. Faţa lui se crispează mereu, un pic.

― Trevize trece printr-o perioadă mai dificilă, Fallom.

― Deoarece caută Pământul?

― Da.

Fallom se gândi puţin, apoi spuse:

― Este deosebit de iritat atunci când deplasez mental vreun lucru.

Bliss strânse buzele:

― Haide, Fallom, ţi-am spus că nu trebuie să faci aşa ceva, mai ales atunci când este Trevize de faţă!

― Ieri stăteam aici în cameră, iar el era în pragul uşii, şi nu l-am observat. Nu ştiam că se uită la mine. Oricum, era una dintre video-cărţile lui Pel, şi încercam s-o fac să stea pe un colţ. Nu făceam nimic rău.

― Îl enervează, Fallom, şi vreau să nu mai faci aşa ceva, chiar dacă el nu e de faţă.

― Se enervează din cauză că nu poate să facă şi el la fel?

― Probabil.

― Tu poţi?

Bliss dădu încet din cap:

― Nu, nu pot.

― Pe tine nu te enervează atunci când o fac. Nici pe Pel.

― Oamenii diferă între ei.

― Ştiu, spuse Fallom cu o duritate care o surprinse pe Bliss şi o făcu să se încrunte.

― Ce ştii tu, Fallom?

― Eu sunt diferită.

― Desigur, adineauri am spus asta. Oamenii diferă între ei.

― Trupul meu este diferit. Şi pot mişca lucruri.

― Este adevărat.

Fallom spuse, cu o urmă de răzvrătire:

― Eu trebuie să mişc lucruri. Trevize nu ar trebui să se enerveze din cauza asta, iar tu nu ar trebui să mă opreşti.