― Iată din nou Alfa, în spaţiul real... Şi la stânga ei, uşor deasupra, se află o stea aproape la fel de strălucitoare, care nu apare în harta Galactică a computerului. Ăsta este soarele Pământului. Pun pariu pe toată averea mea.
72
― Bine, spuse Bliss. Dacă pierzi, promitem să nu-ţi luăm averea, aşa că ce-ar fi să rezolvăm rapid treaba? Hai să vizităm steaua imediat ce poţi face Saltul.
Trevize dădu din cap.
― Nu. De data asta, nu mai este vorba de nehotărâre sau de teamă. Trebuie să fim precauţi. De trei ori am vizitat câte o lume necunoscută, şi de trei ori am dat peste ceva neaşteptat de periculos. Mai mult, de trei ori am fost obligaţi să părăsim respectiva lume în mare grabă. De data aceasta, problema este crucială şi definitivă. Nu am de gând să acţionez în necunoştinţă de cauză, decât dacă nu mai am de ales. Până acum, nu avem decât poveşti vagi despre radioactivitate. Printr-o şansă nemaipomenită, pe care nimeni nu ar fi prevăzut-o, există o planetă cu viaţă umană, la aproximativ un parsec depărtare de Pământ...
― Dar chiar ştim cu siguranţă că Alfa are o planetă cu viaţă umană? interveni Pelorat. Computerul a pus semnul întrebării, aşa ai spus.
― Chiar şi aşa, spuse Trevize, merită încercat. De ce să nu aruncăm o privire? Dacă într-adevăr adăposteşte fiinţe umane, hai să aflăm ce ştiu ele despre Pământ. La urma urmelor, pentru oamenii de acolo, Pământul nu este o planetă legendară, îndepărtată; este o lume învecinată, strălucitoare şi importantă pe cerul lor.
Bliss spuse, îngândurată:
― Nu este o idee rea. Cred că dacă Alfa este locuită, dacă locuitorii nu sunt Izolaţi convinşi, ar putea fi prietenoşi, şi vom putea obţine de la ei un pic de hrană mai ca lumea.
― Şi vom putea întâlni nişte oameni agreabili, spuse Trevize. Contează destul de mult. Tu eşti de acord, Janov?
― Tu iei deciziile, bătrâne, spuse Pelorat. Oriunde mergi tu, acolo merg şi eu.
Fallom spuse deodată:
― Îl vom găsi pe Jemby?
Bliss se grăbi să spună, înaintea lui Trevize:
― Îl vom căuta, Fallom.
Apoi Trevize spuse:
― Deci, am stabilit. Mergem spre Alfa.
73
― Două stele mari, spuse Fallom arătând cu degetul spre ecran.
― Exact, spuse Trevize. Două... Bliss, fii cu ochii pe ea. Nu vreau să facă vreo prostie.
― Este fascinată de aparate, spuse Bliss.
― Ştiu, spuse Trevize, dar pe mine nu mă fascinează fascinaţia ei... Deşi, să fiu sincer, sunt la fel de impresionat ca şi ea văzând două stele strălucind simultan pe ecran.
Ecranul folosise automat filtrul, pentru a opri radiaţiile dure şi a atenua strălucirea stelelor, care ar fi putut vătăma retina. Ca rezultat, se putură remarca alte câteva stele, iar perechea rămase într-o nobilă izolare.
― Realitatea este, spuse Trevize, că nu m-am apropiat niciodată de un sistem binar.
― Serios? spuse Pelorat cu uimire în voce. Cum este posibil aşa ceva?
Trevize râse:
― M-am mai plimbat eu pe ici, pe colo, Janov, dar n-am călătorit prin spaţiu chiar atât de mult pe cât ţi-ai imaginat tu.
― Până când nu te-am întâlnit pe tine, Golan, spuse Pelorat, n-am mai ieşit niciodată în spaţiu. Dar întotdeauna am considerat că cel care are posibilitatea de a călători...
― Va merge pretutindeni. Ştiu. Este destul de firesc. Problema cu oamenii sedentari este că, indiferent ce le spune mintea, imaginaţia lor nu poate cuprinde mărimea adevărată a Galaxiei. Am putea călători întreaga viaţă, lăsând majoritatea Galaxiei nepătrunsă şi neatinsă. În plus, nimeni nu se îndreaptă spre sistemele binare.
― De ce nu? se încruntă Bliss. Noi, pe Gaia, cunoaştem puţină astronomie în comparaţie cu Izolaţii călători ai Galaxiei, dar am impresia că sistemele binare nu sunt rare.
― Nu sunt rare, spuse Trevize. De fapt, sunt mult mai multe sisteme binare decât stele simple. Totuşi, formaţia de două stele apropiate deranjează procesele obişnuite de formare a planetelor. Binarele au mai puţin material planetar decât stelele simple. Planetele care se formează în jurul lor au adesea orbite relativ instabile, şi sunt rareori considerate acceptabile pentru locuit. Îmi imaginez că vechii exploratori au studiat îndeaproape sistemele binare dar, după un timp, s-au gândit că adecvate pentru colonizare sunt doar stelele simple. Şi, desigur, odată ce Galaxia a fost puternic colonizată, toate călătoriile au implicat comerţ şi comunicaţie doar între lumile locuite care orbitează în jurul stelelor simple. În perioadele de activitate militară, bănuiesc că au fost stabilite uneori baze pe lumi mici, altfel nelocuite, orbitând în jurul uneia dintre stelele unui sistem binar strategic plasat, dar odată cu perfecţionarea crescândă a călătoriilor hiperspaţiale, astfel de baze nu mai sunt necesare.
Pelorat spuse, umilit:
― Fantastic cât de multe lucruri nu ştiu!
Trevize zâmbi:
― Nu te lăsa impresionat, Janov. Când eram în Marină, am ascultat un număr incredibil de tactici militare demodate, foarte puţin susceptibile de a fi utilizate. Erau prezentate pur şi simplu din inerţie. N-am făcut decât să trăncănesc despre una dintre ele. Gândeşte-te la tot ce ştii tu despre mitologie, folclor, limbaje arhaice. Cunoscătorii în domeniul tău sunt rari.
― Da, spuse Bliss, dar acele două stele formează un sistem binar, şi una dintre ele are o planetă locuită.
― Să sperăm că aşa este, Bliss, spuse Trevize. Orice regulă are şi excepţii. Şi, în acest caz, mai există şi un semn de întrebare oficial, care măreşte misterul... Nu, Fallom, butoanele alea nu sunt jucării... Bliss, ori îi pui cătuşe, ori o duci afară.
― Nu strică nimic, spuse Bliss luându-i apărarea lui Fallom.
Totuşi, o trase pe tânăra Solariană mai aproape de ea.
― Dacă te interesează atât de mult acea planetă locuibilă, de ce nu suntem deja acolo?
