Trevize avu nevoie de câteva momente pentru a depăşi starea de proastă dispoziţie pe care i-o indusese Fallom. Apoi spuse:

― De ce nu? Imaginează-ţi cum radioactivitatea crustei Pământului a devenit din ce în ce mai periculoasă. Populaţia descreştea continuu prin moarte şi emigrare, iar secretul, oricare ar fi fost, era într-o nesiguranţă crescândă. Cine va mai rămâne să îl protejeze? În cele din urmă, trebuia mutat pe o altă lume, altfel utilitatea lui pentru Pământ ― oricare ar fi fost ea ― avea să fie pierdută. Bănuiesc că mutarea s-a făcut cu inima îndoită şi, mai mult sau mai puţin, în ultima clipă. Acum, Janov, îţi aminteşti de bătrânul de pe Noul Pământ, care ţi-a împuiat urechile cu versiunea lui despre istoria Pământului?

― Monolee?

― Da. El. Nu ţi-a spus, referitor la colonizarea Noului Pământ, că pe acea planetă a fost adus ceea ce mai rămăsese din populaţia Pământului?

― Vrei să spui, bătrâne, că ceea ce căutăm noi se află acum pe Noul Pământ? Adus acolo de rămăşiţele populaţiei Pământului?

― Crezi că nu ar fi posibil? spuse Trevize. Galaxia cunoaşte despre Noul Pământ cu foarte puţin mai multe decât cunoaşte despre Pământ, iar locuitorii săi sunt suspect de înverşunaţi în a ţine. Străinii departe de lumea lor.

― Am fost acolo, interveni Bliss. Nu am găsit nimic.

― Nu căutam decât locul unde se află Pământul.

Pelorat spuse, nedumerit:

― Dar noi căutăm ceva cu tehnologie înaltă; ceva care poate subtiliza informaţiile chiar de sub nasul celei de-A Doua Fundaţii, şi chiar de sub nasul ― scuză-mă, Bliss ― Gaiei. Oamenii aceia de pe Noul Pământ pot controla vremea pe o suprafaţă redusă şi pot avea la dispoziţie anumite tehnici de biotehnologie, dar trebuie să recunoşti ca nivelul lor tehnologic este, pe ansamblu, foarte redus.

Bliss încuviinţă:

― Sunt de acord cu Pel.

― Tragem concluzii plecând de la foarte puţine certitudini, spuse Trevize. Nu i-am văzut deloc pe bărbaţii din flota de pescuit. Nu am văzut din întreaga insulă decât micuţul petic pe care am aterizat. Ce am fi descoperit dacă am fi cercetat cu mai multă insistenţă? La urma urmelor, nu am recunoscut tuburile fluorescente decât după ce le-am văzut funcţionând, iar dacă tehnologia părea să fie la un nivel scăzut, părea, spun...

― Da? spuse Bliss deloc convinsă.

― Aceasta s-ar putea datora vălului destinat ascunderii adevărului.

― Imposibil, spuse Bliss.

― Imposibil? Tu mi-ai spus că pe Trantor, civilizaţia cea mai importantă ca număr era în mod intenţionat ţinută la un nivel scăzut de tehnologie, pentru a disimula micul nucleu al celor din A Doua Fundaţie. De ce în cazul Pământului nu ar fi valabilă aceeaşi strategie?

― Deci propui să ne întoarcem pe Noul Pământ şi să riscăm din nou infectarea... care de această dată poate fi activată? Contactul sexual este fără îndoială un mod deosebit de plăcut de infectare, dar s-ar putea să nu fie singurul.

Trevize ridică din umeri:

― Nu mă încântă deloc să ne întoarcem pe Noul Pământ, dar s-ar putea să fim obligaţi.

― S-ar putea?

― S-ar putea! În definitiv, există şi o altă posibilitate.

― Care anume?

― Noul Pământ orbitează în jurul stelei numită Alfa. Dar Alfa face parte dintr-un sistem binar. Nu ar fi la fel de posibil ca şi în jurul surorii lui Alfa să orbiteze o planetă locuibilă?

― Destul de puţin probabil, spuse Bliss dând din cap. Sora are o strălucire egală cu un sfert din cea a Alfei.

― Puţin probabil, dar nu prea puţin probabil. Dacă există o planetă destul de apropiată de stea, ar putea fi locuibilă.

― Computerul spune ceva despre vreo planetă a surorii?

Trevize zâmbi, sigur pe el:

― Am verificat. Sunt cinci planete de dimensiuni moderate. Fără gigante gazoase.

― Şi este vreuna din cele cinci locuibilă?

― Computerul nu dă nici un fel de informaţii despre planete, în afară de numărul şi de dimensiunea lor.

― Oh, făcu dezamăgit Pelorat.

― Nu există motiv pentru care să fii dezamăgit, spuse Trevize. Nici una dintre lumile Spaţiene nu apărea în computer. Informaţiile despre Alfa sunt minime. Aceste lucruri sunt ascunse în mod deliberat, şi dacă despre Sora stelei Alfa nu se cunoaşte aproape nimic, am putea considera asta ca pe un semn bun.

― Deci, spuse Bliss pe un ton practic, planul tău este următorul: vizitezi Sora şi, dacă nu obţii nimic, te întorci pe Alfa.

― Da. Şi de data aceasta, când vom ateriza din nou pe Noul Pământ, vom fi pregătiţi. Vom cerceta cu meticulozitate întreaga insulă înainte de aterizare şi, Bliss, aştept de la tine să te foloseşti de capacităţile mentale pentru a ecrana...

În acel moment Far Star se hurducă de parcă ar fi fost cuprinsă de un sughiţ. Trevize strigă jumătate furios, jumătate perplex:

― Cine umblă la comenzi?

Şi chiar în momentul în care punea întrebarea, ştiu foarte bine cine era vinovatul.

95

Fallom, la consola computerului, era complet absorbită. Mâinile ei mici, cu degete lungi, erau larg desfăcute pentru a se încadra în conturul uşor strălucitor al palmelor de pe pupitru, şi părură că se afundă în el, chiar dacă acesta era, evident, dur şi lunecos.

Îl văzuse de multe ori pe Trevize ţinând mâinile astfel, şi nu îl văzuse făcând mai mult decât atât. Din punctul ei de vedere, aşa se putea controla nava.

Atunci când avusese ocazia, Fallom îl văzuse pe Trevize închizând ochii; îi închise şi ea acum. După un moment sau două, auzi parcă o voce slabă, îndepărtată ― îndepărtată, dar răsunându-i în cap, prin (îşi dădu vag seama) lobii-transductori. Aceştia erau mai importanţi chiar decât mâinile. Se strădui să înţeleagă cuvintele.

Instrucţiuni, spuneau acestea, aproape rugător. Care sunt instrucţiunile dumneavoastră?

Fallom nu spuse nimic. Nu-l văzuse niciodată pe Trevize spunând ceva computerului ― dar ştia ce dorea, din toată inima. Dorea să se întoarcă pe Solaria, la imensitatea reconfortantă a locuinţei, la Jemby... Jemby... Jemby...

Dorea să meargă acolo şi, gândindu-se la lumea pe care o iubea, şi-o imagină vizibilă pe ecran, aşa cum văzuse şi alte lumi, pe care nu le dorea. Deschise ochii şi îi fixă pe ecran, dorind ca acolo să se afle o altă lume decât acest Pământ odios. Apoi, privind lumea vizibilă pe ecran, şi-o imagină ca fiind Solaria. Ura această Galaxie goală în care fusese introdusă împotriva voinţei ei. Îi dădură lacrimile, şi nava tremură.

Simţi acel tremurat, şi se clătină puţin.

Apoi auzi paşi răsunând afară, pe coridor şi, când deschise ochii, imaginea fu ocupată de faţa lui Trevize, desfigurată. Acesta îi bloca ecranul, pe care era prezentat tot ceea ce îşi dorea. Trevize striga ceva, dar ea nu îi acordă atenţie. El o luase de pe Solaria omorându-l pe Bander, şi el îi împiedica întoarcerea gândindu-se mereu doar la Pământ. Acum nu mai avea de gând să îl asculte.

Avea să ducă nava înapoi pe Solaria, şi sub intensitatea hotărârii ei, aceasta tremură din nou.

96

Bliss se agăţă disperată de braţul lui Trevize: