Era foarte sumar îmbrăcată, ceea ce confirma spusele lui Bliss în privinţa climatului. Sandalele păreau a fi din pânză, şi în jurul şoldurilor avea înfăşurată o fustă dintr-un material pe care erau imprimate flori. Picioarele îi erau descoperite, şi nu purta nimic de la brâu în sus.
Avea păr negru, lung, foarte strălucitor, coborându-i până aproape de talie. Culoarea pielii era măslinie, iar ochii îi erau înguşti.
Trevize cercetă împrejurimile. Nici o altă fiinţă umană nu se afla prin apropiere. Ridică din umeri şi spuse:
― Ei bine, este dimineaţa devreme, iar majoritatea locuitorilor ar putea fi în casele lor, probabil dormind. Totuşi, n-aş spune că zona asta este foarte populată.
Se întoarse spre ceilalţi şi spuse:
― Am să ies pentru a vorbi cu femeia, dacă mă pot înţelege cu ea. Voi ceilalţi...
― Cred că am putea ieşi şi noi, spuse Bliss cu hotărâre. Femeia aceea pare complet inofensivă şi, oricum, aş vrea să-mi dezmorţesc picioarele şi să respir aer planetar. Poate obţin şi nişte hrană. Aş vrea ca şi Fallom să ia din nou contactul cu o lume, şi cred că Pel ar dori sa examineze mai îndeaproape femeia.
― Cine? Eu? spuse Pelorat roşind uşor. Absolut deloc, Bliss, însă sunt lingvistul micului nostru grup.
Trevize ridică din umeri:
― Faceţi cum vreţi. Totuşi, deşi pare inofensivă, intenţionez să-mi iau armele cu mine.
― Nu cred că vei fi tentat să le foloseşti asupra acelei tinere.
Trevize zâmbi:
― Este frumoasă, nu-i aşa?
Ieşi primul din navă, urmat de Bliss, care ţinea mâna întinsă înapoi trăgând-o pe Fallom. Aceasta coborî cu grijă treptele, în urma lui Bliss. Pelorat rămase ultimul.
Tânăra cu părul negru continua să îi fixeze cu interes. Nu se retrase nici măcar un centimetru.
― Bine, hai să încercăm, murmură Trevize.
Depărtă mâinile de arme şi spuse:
― Salutări.
Tânăra se gândi un moment, apoi spuse:
― Binecuvântată fie sosirea voastră.
Pelorat spuse, bucuros:
― Ce minunat! Vorbeşte Galactica Clasică, ba chiar cu un accent corect.
― O înţeleg şi eu, spuse Trevize agitând mâna pentru a arăta că nu înţelegea chiar perfect. Sper că ea mă înţelege pe mine.
Spuse, zâmbind, şi compunându-şi o expresie prietenoasă:
― Venim din spaţiu. Venim de pe o altă lume.
― Bine, spuse tânăra cu voce limpede de soprană. Nava din Imperiu vine?
― Vine de pe o stea îndepărtată, şi se numeşte Far Star.
Tânăra ridică privirea spre literele imprimate pe învelişul navei:
― Astea înseamnă? Dacă aşa este, şi dacă litera dintâi este F, atunci luaţi aminte că fost-a imprimat pe dos.
Trevize era pe punctul de a protesta, dar Pelorat, într-un acces de bucurie, spuse:
― Are dreptate. Litera F a fost inversată acum aproximativ două mii de ani. Ce şansă nemaipomenită de a studia în detaliu Galactica Clasică! Este un limbaj viu încă.
Trevize o privi cu atenţie pe tânăra din faţa sa. Nu avea mai mult de l,5 metri înălţime, iar sânii frumoşi erau mici. Totuşi, părea matură: sfârcurile erau mari şi înconjurate de o aureolă întunecată, deşi acest lucru se putea datora şi tonului închis al pielii.
― Numele meu este Golan Trevize, spuse el. Prietenul meu se numeşte Janov Pelorat; femeia este Bliss; iar copilul este Fallom.
― Pe steaua îndepărtată din care venit-aţi, obiceiul este ca bărbaţii să poarte două nume? Eu mi-s Hiroko, fiica lui Hiroko.
― Şi tatăl tău? interveni deodată Pelorat.
La care Hiroko răspunse cu o ridicare indiferentă din umeri:
― Numele lui, după cum spune mama, este Smool, dar nu are nici o importanţă. Nu îl cunosc.
― Unde sunt ceilalţi? întrebă Trevize. Se pare că eşti singura care ne întâmpină.
― Mulţi bărbaţi au plecat cu bărcile de pescuit, spuse Hiroko. Multe femei îs pe câmp. Mi-am luat liber aste ultime două zile, şi am avut noroc să văd acest lucru nemaipomenit. Totuşi, oamenii îs curioşi şi nava trebuie să fi fost zărită atunci când a coborât, chiar de la mare distanţă. Vor veni şi alţii aici, în curând.
― Sunteţi mulţi pe această insulă?
