― Dar cum vom supravieţui acestei descoperiri?
― S-ar putea, spuse Trevize făcând efortul să pară degajat, ca şi Pământul să
recunoască valoarea extraordinară a deciziei mele, şi să mă lase în pace. Dar ― şi asta este concluzia la care doream să ajung ― nu pot fi sigur că voi doi veţi supravieţui. Cred că ar trebui să vă duc înapoi pe Gaia, după care să continui de unul singur. Eu, şi nu voi, am hotărât primul că trebuie să caut Pământul; eu, şi nu voi, am interesul să îl găsesc; eu, şi nu voi, sunt atras de el. Deci eu trebuie să-mi asum riscul, şi nu voi. Trebuie să merg singur... Janov?
Pelorat îşi înfundă bărbia în gât, iar faţa sa deveni parcă şi mai prelunga decât de obicei:
― Nu neg că sunt îngrijorat, Golan, dar mi-ar fi ruşine de mine dacă te-aş abandona.
M-aş dezonora în proprii mei ochi.
― Bliss?
― Orice ai face, Trevize, Gaia nu te va abandona. Dacă Pământul se va dovedi periculos, Gaia va face tot ce-i stă în putinţă pentru a te proteja. Şi oricum, în rolul meu de Bliss, nu îl voi abandona pe Pel. Dacă se agaţă de tine, atunci eu mă voi agăţa de el.
― Foarte bine. Să nu spuneţi că nu v-am oferit o şansă. Deci mergem împreună.
― Împreună, spuse Bliss.
Pelorat zâmbi uşor, şi îl strânse pe Trevize de umăr:
― Împreună. Mereu.
29
― Priveşte, Pel, spuse Bliss.
Umbla la telescopul navei, în joacă, pentru a mai face şi altceva decât să studieze biblioteca lui Pelorat, plină cu legende despre Pământ.
Pelorat se apropie, îi puse un braţ pe după umăr, apoi privi ecranul. Se putea vedea una dintre gigantele gazoase ale sistemului planetar Comporellian, de dimensiuni impresionante.
Avea o culoare portocalie blândă, brăzdată de benzi mai pale. Părea un cerc de lumină
aproape perfect.
― Minunat, spuse Pelorat.
― Banda centrală se extinde dincolo de planetă, Pel.
Pelorat ridică sprâncenele şi spuse:
― Ştii, Bliss, cred că ai dreptate.
― Crezi că e o iluzie optică?
― Nu ştiu, spuse el. În problemele astea sunt la fel de novice ca şi tine... Golan!
Trevize răspunse apelului cu un "Ce s-a întâmplat?" anemic, şi intră în cabina de pilotaj. Părea un pic şifonat, ca şi cum ar fi dormit îmbrăcat în pat... ceea ce de fapt şi făcuse.
Spuse, pe un ton în care se putea distinge o urmă de iritare:
― Vă rog! Nu mai umblaţi la instrumente.
― N-am făcut decât să privim prin telescop, spuse Pelorat. Ia uite aici.
Trevize privi, după care spuse:
― Este o gigantă gazoasă. I se spune Gallia.
― De unde ştii că e chiar Gallia, doar dintr-o privire?
― În primul rând, spuse Trevize, ţinând cont de dimensiunile planetelor, de poziţiile
lor orbitale pe care le-am studiat când am calculat traseul, şi de distanţa faţă de soare, aceasta este singura care poate fi mărită pe ecran în asemenea măsură, în acest moment. În al doilea rând, este inelul.
― Inelul? făcu Bliss peste măsură de uimită.
― Nu puteţi zări decât o urmă subţire şi palidă, din cauză că privim chiar din planul inelului. Putem ieşi din planul orbital pentru a avea un unghi mai favorabil. Vreţi?
― N-aş vrea ca din cauza noastră să recalculezi poziţiile şi traseele, Golan, spuse Pelorat.
― Nici o problemă! Computerul se va ocupa de toate astea, în locul meu.
Se aşeză în faţa computerului şi puse palmele pe contururile de pe pupitru.
Computerul, bine acordat pe frecvenţele minţii sale, se ocupă de restul.
Far Star, scutită de problema combustibilului şi de senzaţiile inerţiale, acceleră rapid.