― Spaţienii, dacă a mai rămas vreunul, puteau foarte bine să pună şi ei în carantină lumile celui de-al doilea val. Faptul că pe noi nu ne deranjează să ne băgăm nasul în treburile lor, nu înseamnă neapărat că şi ei sunt de acord cu asta.
― Adevărat, spuse Trevize, dacă există. Însă până acum nu ştim nimic sigur. Deocamdată nu vedem decât obişnuitele gigante gazoase. Două, şi nu deosebit de mari.
Pelorat se grăbi să intervină:
― Dar asta nu înseamnă că lumea Spaţială nu există. Orice lume locuibilă se află aproape de soare şi este destul de mică, deci foarte greu de detectat de la această distanţă, datorită strălucirii soarelui. Va trebui să înaintăm în micro-Salturi pentru a o descoperi.
Părea foarte mândru de el; vorbise ca un călător spaţial experimentat.
― În cazul ăsta, spuse Bliss, de ce nu înaintăm?
― Nu încă, spuse Trevize. Am pus computerul să caute cât poate el de departe vreun semn al unei construcţii artificiale. O să înaintăm în etape mai mici ― chiar şi o duzină, dacă este necesar ― şi vom face verificări în fiecare etapă. Nu vreau să cad încă o dată în capcană, aşa cum s-a întâmplat când ne-am apropiat pentru prima oară de Gaia. Îţi aduci aminte, Janov?
― În capcane ca aceea aş intra oricând. Gaia mi-a adus-o pe Bliss.
Pelorat o privi cu tandreţe.
Trevize spuse:
― Speri să găseşti de fiecare dată câte o nouă Bliss?
Pelorat păru ofensat iar Bliss spuse, cu o urmă de iritare:
― Bătrâne ― sau cum altfel îţi mai spune Pel ― poţi avansa repede. Cât timp sunt eu cu tine, nu vei intra în nici o capcană.
― Puterea Gaiei?
― Pentru a detecta prezenţa altor minţi? Desigur.
― Ai chiar atât de mare încredere în puterea ta, Bliss? Îmi imaginez că a trebuit să dormi destul de mult ca să recuperezi forţele cheltuite pentru a menţine contactul cu Gaia. Cât de mult mă pot baza pe capacităţile tale, probabil destul de limitate la această distanţă faţă de Gaia?
Bliss roşi:
― Puterea legăturii este foarte mare.
― N-am vrut să te ofensez, spuse Trevize. N-am făcut decât să pun o întrebare... Nu ţi se pare că ăsta este un dezavantaj al Gaiei? Eu nu sunt Gaia? Sunt un individ complet şi independent. Ceea ce înseamnă că mă pot îndepărta de lumea mea şi de semenii mei oricât de mult doresc, rămânând în continuare acelaşi Golan Trevize. Puterile mele, slabe cum sunt, mi le păstrez oriunde m-aş duce. Dacă aş fi singur în spaţiu, la mulţi parseci depărtare de orice fiinţă omenească, şi incapabil, dintr-un motiv sau altul, să comunic cu cineva, sau măcar să disting pe cer strălucirea unei stele, aş fi şi aş rămâne Golan Trevize. Poate că nu aş putea supravieţui, poate că aş muri. Dar aş muri Golan Trevize.
― Singur în spaţiu şi departe de ceilalţi nu vei putea cere ajutor de la semenii tăi, nu vei putea beneficia de capacităţile şi cunoştinţele lor. Singur, ca individ izolat, vei fi jalnic diminuat în comparaţie cu ceea ce ai fi dacă ai face parte dintr-o societate integrată. Ştii foarte bine asta, spuse Bliss.
― Totuşi, diminuarea nu va fi la fel de accentuată ca în cazul tău. Între tine şi Gaia există o legătură mult mai puternică decât cea dintre mine şi societatea mea. Această legătură se extinde prin hiperspaţiu şi are nevoie de energie pentru a fi menţinută, iar efortul mental te epuizează. Eşti o entitate diminuată mult mai mult decât mine.
Figura tânără a lui Bliss căpătă trăsături aspre. Parcă nu mai avea vârstă, părea mai mult Gaia decât Bliss, ca pentru a spulbera argumentele lui Trevize.
― Chiar dacă tot ceea ce spui tu este adevărat, Golan Trevize, spuse ea, pentru a avea ceva mai bun, trebuie să plăteşti un preţ. Nu este mai bine să fii o creatură cu sânge cald, ca tine, decât una cu sânge rece, cum ar fi un peşte, sau altceva?
― Broaştele ţestoase au sângele rece, spuse Trevize. Pe Terminus nu există, însă pot fi găsite pe alte lumi. Sunt creaturi cu carapace, foarte lente, însă au o longevitate mare.
― Bine, deci, nu este mai bine să fii om decât broască ţestoasă? Să te mişti repede indiferent de temperatură, în loc să te mişti încet? Nu este mai bine să poţi efectua activităţi energice, să-ţi contracţi rapid muşchii, să ai fibre nervoase rapide, gânduri intense şi susţinute... În loc să te târăşti încet, să ai senzaţii gradate, şi să nu conştientizezi decât vag ceea ce se întâmplă în jurul tău? Nu e mai bine?
― Ba te cred că este mai bine, fu de acord Trevize. Şi ce-i cu asta?
― Păi, nu ştii că trebuie să plăteşti pentru a avea sângele cald? Pentru a-ţi menţine temperatura deasupra temperaturii mediului înconjurător, trebuie să cheltuieşti mult mai multă energie decât o broască ţestoasă. Mănânci des pentru a introduce energie în organism, înlocuind-o pe cea care se consumă. Ai muri de foame mult mai repede decât o broască ţestoasă. Ai prefera să fii o broască ţestoasă, trăind mai încet şi mai mult? Sau ai prefera să plăteşti preţul şi să fii un organism rapid, activ, şi inteligent?
― Crezi că analogia este valabilă, Bliss?
― Nu, Trevize, deoarece situaţia cu Gaia este mult mai favorabilă. Atunci când suntem cu toţii împreună, nu cheltuim cantităţi deosebite de energie. Consumul creşte numai când o parte din Gaia se află la distanţe hiperspaţiale de restul Gaiei... Şi ţine cont că tu ai votat nu doar pentru o Gaia mai mare, nu doar pentru o singură planetă mai mare. Ai votat în favoarea Galaxiei, un enorm complex de planete. Oriunde te vei afla în Galaxie, vei face parte din Galaxia şi vei fi înconjurat îndeaproape de entităţi din diverse categorii, de la atomii de gaz interstelar până la gaura neagră centrală. În consecinţă, va fi necesară o cantitate redusă de energie pentru a menţine întregul. Nici o parte nu se va afla la distanţă mare de celelalte părţi. Iată ce ai ales, Trevize. Cum te poţi îndoi că alegerea ta a fost justă?
Trevize coborî capul, cugetând. În cele din urmă, ridică privirea şi spuse:
― Poate că am ales bine, dar trebuie să mă conving. Decizia pe care am luat-o este cea mai importantă din istoria omenirii, şi nu este suficient ca ea să fie bună. Trebuie să fiu sigur că este bună.
― Şi ce alte argumente îţi mai trebuie, în afară de cele pe care ţi le-am oferit?
― Nu ştiu, dar voi afla după ce voi descoperi Pământul.
Vorbise cu o convingere neprefăcută.
― Golan, spuse Pelorat, steaua are câteva planete mai mici.
Într-adevăr. Computerul, ocupat cu treburile lui şi deloc atent la discuţiile care se purtau lângă el, se apropiase de stea, ajungând la distanţa pe care i-o indicase Trevize.
Erau în continuare mult în afara planului planetar; computerul împărţi imaginea de pe ecran pentru a prezenta în fiecare fereastră câte una dintre cele trei mici planete interioare.
Ultima dintre ele, cea mai apropiată de soare, avea o temperatură superficială compatibilă cu apa în fază lichidă; în atmosferă era prezent oxigenul. Trevize aşteptă până i se calculă orbita, şi prima estimare grosieră păru rezonabilă. Lăsă calculul să se deruleze, deoarece cu cât se observa mai mult mişcarea planetară, cu atât era mai precisă determinarea elementelor orbitale.
― Avem în faţă o planetă locuibilă, spuse el calm. Foarte probabil, locuibilă.
― Aha!
