Deniador se destinse şi începu să râdă:
― Prostii, domnilor, destul ăsta se face doar din obişnuinţă. Cei din regiunile mai puţin dezvoltate îl iau în serios, însă pentru restul nu înseamnă nimic. Nu cunosc Comporellian care să nu spună "Pământ" atunci când este necăjit sau luat prin surprindere.
Este vulgarismul cel mai des folosit.
― Vulgarism? făcu Pelorat.
― Sau expletiv, dacă preferaţi.
― Oricum, spuse Trevize, Doamna Ministru părea foarte tulburată după ce am pronunţat cuvântul.
― Ei, păi ea vine de la munte.
― Ce vrea să însemne asta, domnule?
― Ceea ce am spus. Mitza Lizalor vine din Lanţul Muntos Central. Copiii de acolo sunt crescuţi după metodele străvechi, cea ce înseamnă că oricât de bine i-ai şcoli, n-o să poţi scoate din ei obişnuinţa asta de a încrucişa degetele.
― Deci cuvântul "Pământ" nu vă deranjează deloc, Doctore, spuse Bliss.
― Absolut de loc, dragă domnişoară. Eu sunt Sceptic.
― Ştiu ce înseamnă cuvântul "sceptic" în Galactică, spuse Trevize, dar dumneavoastră
în ce sens îl utilizaţi?
― Exact la fel ca şi dumneavoastră, Domnule Consilier. Accept numai ceea ce dovezile evidente mă forţează să accept, şi numai până la sosirea unor dovezi ulterioare. Din cauza asta nu suntem priviţi cu ochi buni.
― De ce? întrebă Trevize.
― Nicăieri în Galaxie nu am fi bine văzuţi. Care este lumea ai cărei oameni să renunţe la o credinţă confortabilă, călduţă, străveche, oricât de ilogică, preferând adierile reci ale incertitudinii? Gândiţi-vă cum credeţi dumneavoastră în Planul Seldon, fără dovezi.
― Da, spuse Trevize studiindu-şi vârfurile degetelor. Ieri am folosit şi eu acelaşi exemplu.
― Pot reveni la subiect, prietene? întrebă Pelorat. Din tot ceea ce se cunoaşte despre Pământ, cât anume consideră Scepticii că este adevărat?
― Foarte puţin, spuse Deniador. Putem presupune că specia umană a luat naştere pe o singură planetă, deoarece este improbabil ca aceleaşi specii, suficient de identice pentru a fi interfertile, să ia naştere independent pe mai multe lumi. Acestei planete îi putem da numele de Pământ. La noi există credinţa aproape generală că Pământul se găseşte în acest colţ de Galaxie, deoarece lumile de aici sunt deosebit de vechi şi este probabil ca primele lumi colonizate să fie mai apropiate de Pământ.
― Şi în afară de faptul că este planeta de origine, mai are Pământul şi alte caracteristici unice? întrebă Pelorat cu aviditate.
― Vă gândiţi la ceva anume? întrebă Deniador cu zâmbetul său vioi.
― Mă gândesc la satelitul său, pe care unii îl numesc "Lună". Are ceva deosebit, nu-i aşa?
― Iată o întrebare fundamentală, Dr. Pelorat. S-ar părea că îmi citiţi gândurile.
― N-am spus şi ce anume face din Lună un satelit neobişnuit.
― Dimensiunile sale, desigur. Am dreptate?... Da, am. Toate legendele despre Pământ fac referiri la imensul număr de specii vii şi la giganticul său satelit... un satelit care are în jur de trei mii sau trei mii cinci sute de kilometri în diametru. Numărul mare de specii vii este uşor de acceptat, din moment ce poate rezulta dintr-o evoluţie biologică naturală, lipsită de constrângeri artificiale. Un satelit gigantic este mai greu de acceptat. Nici o altă
lume locuită din Galaxie nu are un asemenea satelit. Sateliţii mari sunt invariabili asociaţi gigantelor gazoase, nelocuite şi nelocuibile. Deci, ca Sceptic, prefer să nu accept existenţa Lunii.
― Dacă Pământul este unic prin milioanele de specii pe care le adăposteşte, spuse Pelorat, nu ar putea fi de asemenea unic şi prin faptul că posedă un satelit gigant? Unul dintre aspectele unice l-ar putea impliea pe celălalt.
Deniador zâmbi:
― Nu văd cum prezenţa a milioane de specii ar putea creea, din nimic, un satelit gigant.
― Sau invers... Poate că un satelit gigant ar putea favoriza apariţia a milioane de specii.
― Nici asta nu văd cum.
― Dar povestea despre radioactivitatea Pământului? întrebă Trevize.
― Este o poveste foarte larg răspândită în întreaga Galaxie.
― Dar, spuse Trevize, Pământul nu a putut fi atât de radioactiv încât să împiedice apariţia vieţii. Cum a devenit radioactiv? Un război nuclear?
― Este opinia cea mai răspândită, Domnule Consilier Trevize.
― Din felul în care o spuneţi, deduc că nu credeţi în această ipoteză.
― Nu există nici o dovadă că ar fi avut loc un război. Opinie răspândită, sau chiar universală, ea nu reprezintă, în sine, o dovadă.
― Ce altceva s-ar fi putut întâmpla?
― Nimeni nu ştie dacă s-a întâmplat ceva. Radioactivitatea Pământului ar putea fi pur şi simplu o invenţie, la fel ca şi legenda despre marele său satelit.
― Care este versiunea general acceptată privind istoria Pământului? întrebă Pelorat.