Trevize zâmbi:

― Încep să înţeleg modul în care lucraţi voi, mitologii. Construiţi o suprastructură minunată, dar care este fondată pe aer. Legendele ne spun că primul val de Coloni a fost însoţit de numeroşi roboţi, şi se presupune că aceasta a fost cauza care i-a dus la pierzanie. Dacă am putea găsi un robot pe această lume, aş fi dispus să accept toată această ipoteză cu primul val, dar nu ne putem aştepta ca după două...

Pelorat, care închisese şi deschisese tot timpul gura, reuşi în sfârşit să-şi recapete glasul:

― Dar Golan, nu ţi-am spus?... Nu, desigur, nu ţi-am spus. Sunt atât de emoţionat încât nu reuşesc să-mi pun ordine în gânduri. Acolo era un robot.

40

Trevize îşi freca fruntea, de parcă l-ar fi durut.

― Un robot? spuse el. Ai văzut un robot?

― Da, spuse Pelorat dând energic din cap.

― De unde ştii?

― Păi, era un robot. Cum aş putea să nu-l recunosc dacă îl văd?

― Ai mai văzut vreun robot până acum?

― Nu, dar era un obiect de metal care semăna cu o fiinţă umană. Cap, braţe, picioare, trup. Desigur, când spun metal, trebuie să înţelegi ca era aproape în întregime rugină, şi presupun că vibraţiile paşilor mei l-au deteriorat şi mai tare; am vrut să-l ating şi...

― De ce să-l atingi?

― Ei bine, parcă nu-mi venea să cred ochilor. A fost o reacţie instinctivă. Imediat ce l-am atins, s-a transformat în pulbere. Dar...

― Da?

― Înainte de asta, ochii săi au strălucit foarte slab şi a scos un sunet de parcă încerca să spună ceva.

― Vrei să spui că era în stare de funcţionare?

― De-abia mai funcţiona, Golan. După care s-a prăbuşit.

Trevize se întoarse spre Bliss:

― Susţii şi tu acelaşi lucru, Bliss?

― Era un robot, iar noi l-am văzut, spuse Bliss.

― Şi era încă în stare de funcţionare?

Bliss spuse pe un ton impersonal:

― În timp ce se prăbuşea, am detectat o slabă urmă de activitate neuronică.

― Cum e posibil să fi existat activitate neuronică? Un robot nu are creier organic format din celule.

― Dar are un echipament computerizat, spuse Bliss; iar asta pot detecta.

― Ai detectat o activitate mentală robotică?

Bliss strânse buzele, după care spuse:

― Era prea slabă pentru a-mi da seama de altceva decât că a existat.

Trevize o privi pe Bliss, apoi îl privi pe Pelorat, şi spuse pe un ton exasperat:

― Asta schimbă totul.

PARTEA A PATRA

SOLARIA

CAPITOLUL 10

Roboţi

41

ÎN TIMPUL MESEI, Trevize se cufundă în gânduri, iar Bliss se concentră asupra hranei.

Pelorat, singurul care părea doritor să vorbească, sublinie că dacă lumea pe care se aflau se numea Aurora şi era prima lume colonizată, Pământul trebuia să se găsească pe undeva, prin apropiere.

― S-ar putea să merite să cutreierăm stelele din imediata noastră vecinătate, spuse el. Ar însemna să cercetăm cel mult câteva sute de stele.

Trevize murmură că încearcă-şi-vezi era ultima metodă la care avea de gând să apeleze, şi că dorea cât mai multe informaţii despre Pământ înainte de a încerca să se apropie de el, chiar dacă i-ar descoperi poziţia. Nu spuse mai mult, şi Pelorat, cu entuziasmul retezat, se cufundă şi el în tăcere.

După masă, întrucât Trevize continua să rămână mut, Pelorat încercă o discuţie:

― Rămânem aici, Golan?

― Pe timpul nopţii, da, spuse Trevize. Trebuie să mă mai gândesc puţin.

― Crezi că suntem în siguranţă?

― Dacă nu apare ceva mai rău decât câinii, spuse Trevize, suntem în perfectă siguranţă, aici în navă.

― Şi cât timp ne va lua pentru a decola, în caz că apare ceva mai rău decât câinii?

― Computerul este în alertă de decolare, spuse Trevize. Ne putem ridica într-un interval de două sau trei minute. Şi oricum, computerul ne va preveni în caz că se întâmplă ceva neaşteptat, aşa că sugerez să mergem la culcare. Mâine dimineaţă voi lua o hotărâre.

Uşor de zis, gândi Trevize cu ochii deschişi, în întuneric. Stătea încovoiat, îmbrăcat parţial, pe podeaua camerei computerului. Era foarte inconfortabil, dar ştia că patul nu îl va îmbia la somn în acest moment, iar aici cel puţin putea acţiona imediat ce computerul dădea alarma.

Apoi auzi paşi şi se ridică automat, lovindu-se cu capul de marginea pupitrului ― nu atât de tare pentru a-şi provoca o rană, dar suficient pentru o durere ascuţită.