― Ar trebui, dar nu este, spuse ironic Bliss.
― Nu este, fu de acord Trevize.
Nu părea foarte decepţionat.
Pelorat dădu aerul afară din plămâni, oftând prelung:
― Of, Golan, ce păcat!
― Aşteaptă, nu dispera, spuse Trevize. Nici nu mă aşteptam să văd vreo stea acolo.
― Nu te aşteptai? făcu uimit Pelorat.
― Nu. Ţi-am spus că asta nu este Galaxia reală, ci harta computerului. Dacă o stea adevărată nu este inclusă în hartă, atunci nu o putem vedea. Dacă planeta se numeşte “Interzisă”, şi a fost numită aşa timp de douăzeci de mii de ani, sunt şanse ca ea să nu apară pe hartă.
― Poate că nu există, spuse Bliss. Legendele Comporelliene pot fi false, sau coordonatele inexacte.
― Foarte adevărat. Însă computerul poate face acum o estimare privind valoarea coordonatelor în momentul de faţă. Folosind coordonatele corectate cu factorul timp, o corecţie pe care nu o putem face decât prin utilizarea hărţii stelare, putem să aruncăm acum o privire asupra câmpului stelar al Galaxiei reale.
― Dar tu ai presupus că Lumea Interzisă a deviat cu o viteză medie, spuse Bliss. Dacă viteza nu a fost medie?
― Adevărat, însă o corecţie folosind viteza medie ne duce mai aproape de poziţia reală decât dacă nu facem nici o corecţie.
― Asta speri tu! făcu neîncrezătoare Bliss.
― Da, exact asta fac, spuse Trevize. Sper... Şi acum, hai să privim Galaxia adevărată.
Cei doi spectatori priveau cu atenţie, în timp ce Trevize (poate pentru a-şi diminua propria nelinişte interioară şi a întârzia momentul crucial) vorbea încet, de parcă ar fi ţinut o prelegere:
― Galaxia reală este mai dificil de observat. Harta din computer este o construcţie artificială, capabilă să elimine elementele nesemnificative. Dacă o nebuloasă întunecă imaginea, o pot scoate. Dacă unghiul de vedere este nepotrivit pentru ceea ce am eu în minte, pot schimba unghiul. Şi aşa mai departe. Însă Galaxia reală trebuie să o iau aşa cum este, iar dacă doresc o modificare a imaginii trebuie să mă deplasez fizic prin spaţiu, ceea ce îmi va lua mult mai mult timp decât modificarea unei hărţi.
În timp ce vorbea, ecranul afişă un nor de stele atât de compact, încât părea o grămadă neregulată de pudră.
― Iată Calea Lactee văzută dintr-un unghi cu deschidere mare, continuă Trevize. Bineînţeles, eu doresc un prim-plan. Dacă măresc prim-planul, fundalul va pierde din luminozitate. Punctul dat de coordonate este suficient de aproape de Comporellon, aşa că pot face o mărire, obţinând aproximativ aceeaşi situaţie pe care mi-a oferit-o harta. Staţi puţin să introduc instrucţiunile necesare... Acum!
Câmpul de stele se mări dintr-o dată, mii de stele dispărură în fugă pe la toate marginile ecranului, dând privitorilor o senzaţie atât de reală că se mişcau înspre ecran, încât se traseră cu toţii înapoi, ca o reacţie la acest fals salt puternic spre înainte.
Vechea imagine reveni, nu la fel de întunecată ca pe hartă, dar cu cele şase stele dispuse în aceeaşi poziţie. Şi, aproape de centru, se afla o altă stea, strălucind mult mai puternic decât celelalte.
― Uite-o, şopti înfiorat Pelorat.
― Este posibil. Am să pun computerul să-i analizeze spectrul.
Urmă o pauză destul de lungă.
― Clasa spectrală G-4, spuse în cele din urmă Trevize, ceea ce înseamnă că este o idee mai slabă şi mai mică decât soarele Terminus-ului, dar mult mai strălucitoare decât soarele Comporellon-ului. Şi nici o stea de clasă G nu ar trebui în mod normal să fie omisă din harta Galactică a computerului. Iată un indiciu destul de puternic că ar putea fi soarele în jurul căruia se roteşte Lumea Interzisă.
― Totuşi, există vreo şansă ca în jurul acestei stele să nu se rotească nici o planetă locuibilă? întrebă Bliss.
― Presupun că da. În acest caz, vom încerca să găsim celelalte două Lumi Interzise.
― Şi dacă şi celelalte două sunt alarme false? insistă Bliss.
― Atunci vom încerca altceva.
― Ca de exemplu?
― Tare as vrea să ştiu şi eu! făcu Trevize pe un ton mohorât.
PARTEA A TREIA
AURORA
CAPITOLUL 8
Lumea interzisă
31
― GOLAN, spuse Pelorat. Te deranjează dacă privesc?
― Nu.
― Şi dacă pun întrebări?
― Dă-i drumul.
