― Pe Gaia spunem “să ştii fără să gândeşti”. Te deranjează că ştii fără să gândeşti, nu-i aşa?

― Da, mă deranjează. Nu-mi place să fiu condus de intuiţii. Presupun că intuiţia are un motiv ascuns, dar faptul că nu ştiu care este acel motiv mă face să mă simt ca şi cum nu aş avea control asupra minţii ― ca şi cum aş fi un pic nebun.

― Când ai decis în favoarea Gaiei şi a Galaxiei, ai făcut-o din intuiţie, iar acum cauţi motivul.

― Am spus asta de cel puţin zece ori.

― Iar eu am refuzat să te cred. Îmi pare rău. N-am să te mai contrez în această privinţă. Sper, totuşi, că pot continua să aduc argumente în favoarea Gaiei.

― Desigur, spuse Trevize, dacă şi tu, la rândul tău, recunoşti că am libertatea de a nu le accepta.

― Atunci, nu ţi se pare că această Lume Necunoscută se întoarce la un fel de sălbăticie, şi poate în final la pustietate şi lipsă de viaţă, din cauza dispariţiei singurei specii capabile sa acţioneze ca inteligentă călăuzitoare? Dacă lumea ar fi Gaia, sau, şi mai bine, Galaxia, aşa ceva nu s-ar putea întâmpla. Inteligenţa călăuzitoare va exista în continuare sub forma Galaxiei ca întreg, iar echilibrul ecologic, dacă se va deteriora din cine ştie ce motiv, se va restabili încet.

― Deci câinii vor înceta să mai mănânce?

― Bineînţeles că vor mânca, la fel ca şi oamenii. Însă o vor face având un scop, acela de a echilibra ecologia printr-o acţiune deliberată, şi nu ca rezultat al unor circumstanţe aleatoare.

― Pierderea libertăţii individuale poate că nu contează foarte mult pentru câini, spuse Trevize, dar pentru oameni contează... Şi ce se întâmplă dacă toţi oamenii ar pieri? Ce se întâmplă dacă Galaxia rămâne fără nici o fiinţă umană? Va mai exista o inteligenţă călăuzitoare? Vor fi capabile celelalte forme de viaţă şi de materie ne-vie să creeze o inteligenţă colectivă adecvată acestui scop?

Bliss ezită:

― O asemenea situaţie nu a mai fost întâlnită până acum. Şi nici nu pare probabil să se întâmple în viitor.

― Dar nu îţi este evident, spuse Trevize, că mintea umană este calitativ diferită de orice altceva, şi că dacă ar dispare, suma totală a celorlalte minţi nu o va putea înlocui? Şi atunci, nu este adevărat că fiinţele umane reprezintă un caz special şi trebuiesc tratate ca atare? N-ar trebui să fuzioneze nici măcar între ele; cu atât mai puţin cu obiecte ne-umane.

― Şi totuşi, ai decis în favoarea Gaiei.

― Dintr-un motiv superior, pe care însă nu pot pune mâna.

― Poate că acel motiv superior a fost o viziune a efectului dezechilibrelor ecologice? Poate ai raţionat că fiecare lume din Galaxie se află pe muchie de cuţit, cu instabilitate de fiecare parte, şi numai Galaxia poate împiedica dezastre ca cel de pe aceasta planetă... ca să nu mai vorbim de neîntreruptele dezastre umane datorate războiului şi eşecurilor administrative.

― Nu. La momentul deciziei, nu aveam în minte dezechilibrele ecologice.

― De ce eşti atât de sigur?

― Poate ca nu sunt conştient de ceea ce prevăd, dar dacă după aceea mi se sugerează ceva anume, aş recunoaşte imediat dacă acel lucru l-am avut în minte... Aşa cum am impresia că este posibil să fi prevăzut existenţa animalelor periculoase pe această lume.

― Ei bine, spuse calm Bliss, aceste animale periculoase ne-ar fi putut omorî pe toţi dacă nu ne-am fi combinat puterile, previziunea ta şi mentalismul meu. Deci, hai să fim prieteni!

Trevize dădu din cap:

― Dacă vrei...

Era o undă de răceală în vocea sa, care o făcu pe Bliss să ridice sprâncenele; însă atunci dădu buzna Pelorat, mişcând din cap de parcă ar fi vrut să îl scoată de pe umeri.

― Cred că am reuşit! spuse el.

39

În general, Trevize nu credea în victorii uşoare, şi totuşi era omenesc să se lase cuprins de speranţă, împotriva raţiunii. Simţi cum muşchii pieptului şi gâtului i se încordează, dar reuşi să îngaime:

― Coordonatele Pământului? Asta ai descoperit, Janov?

Pelorat se holbă la Trevize preţ de un moment, apoi se dezumflă.

― Ei bine, nu, spuse el vizibil ruşinat. Nu chiar... De fapt, Golan, n-are nici o legătură. Am uitat de asta. Altceva am descoperit între ruine. Bănuiesc că nu este chiar atât de important.

Trevize inspiră adânc şi spuse:

― Nu-i nimic, Janov. Orice descoperire este importantă. Despre ce anume vroiai să vorbeşti?

― Ei bine, spuse Pelorat, problema este că aproape nimic nu a supravieţuit, înţelegi? Douăzeci de mii de ani de furtună şi vânt nu lasă multe în urma lor. În plus, viaţa vegetală distruge treptat urmele, iar viaţa animală... Dar nu contează. Important este că “aproape nimic” nu este sinonim cu “nimic”. Printre ruine trebuie să se fi aflat o clădire publică, pentru că am găsit unele blocuri de piatră, sau de beton, pe care erau gravate nişte inscripţii. Cu greu se putea distinge ceva, bătrâne, înţelegi? Dar am făcut fotografii cu unul dintre aparatele acelea pe care le avem la bord, cu computer incorporat ― n-am avut cum să-ţi cer voie să iau unul, Golan, dar era important şi...

Trevize alungă scuzele cu un gest nerăbdător:

― Zi-i mai departe!

― Am putut bănui existenţa unor inscripţii, foarte arhaice. Chiar cu prelucrarea computerizată a imaginii şi cu talentul meu în citirea limbajului arhaic, a fost imposibil să descifrez mai mult de un fragment scurt. Literele erau mai mari şi un pic mai clare decât celelalte. Poate au fost gravate mai adânc din cauză că reprezentau numele dat acestei lumi. Fragmentul spune “Planeta Aurora”, deci bănuiesc că această lume pe care stăm se numeşte Aurora, sau mai bine zis, se numea Aurora.

― Trebuia să aibă un nume, spuse Trevize.

― Da, dar numele sunt foarte rar alese la întâmplare. Am făcut chiar adineauri o cercetare amănunţită prin biblioteca mea şi am găsit două legende vechi, din două lumi foarte îndepărtate una de alta, aşa încât putem presupune în mod logic că au origini independente, dacă acest aspect ar avea vreo importanţă... Dar să revin. În ambele legende, Aurora este folosit ca nume pentru “zori”. Se întâmplă adesea ca staţiile spaţiale, sau alte structuri construite pentru prima oară, să poarte un nume ca “zori” sau “răsărit”. Dacă această lume este numită Zori într-un limbaj oarecare, ar putea fi prima planetă de acest gen.

― Eşti pe cale să sugerezi că această planetă este Pământul şi că Aurora este un nume alternativ, din cauză că reprezintă zorile vieţii şi ale omului?

― N-aş merge chiar până acolo, Golan, spuse Pelorat.

Trevize spuse, cu o undă de amărăciune:

― La urma urmelor, nu avem nici suprafaţă radioactivă, nici satelit gigant, nici gigantă gazoasă cu inele uriaşe.

― Exact. Dar Deniador, pe Comporellon, părea să creadă că aceasta a fost una dintre lumile locuite de primul val de Coloni ― Spaţienii. Dacă este adevărat, atunci numele său, Aurora, ar putea arăta că a fost prima dintre lumile Spaţiene. Poate că în acest moment stăm pe cea mai veche lume a omenirii din Galaxie, cu excepţia Pământului. Nu e minunat?

― Este interesant, dar oare n-ai mers prea departe pornind de la un simplu nume, Aurora?

― Mai este ceva, continuă Pelorat cu însufleţire. Atât cât am putut verifica eu prin arhive, nu există astăzi în Galaxie o lume cu numele de “Aurora”, şi sunt sigur că acest lucru poate fi verificat de computerul tău. După cum am spus, există tot felul de lumi şi alte obiecte numite “Zori” în diverse limbaje, dar nici una nu foloseşte numele de “Aurora”.

― De ce ar face-o? Este un cuvânt pre-Galactic, nu are cum să fie răspândit.

― Dar numele se păstrează, chiar şi atunci când îşi pierd înţelesul. Dacă aceasta ar fi prima lume colonizată, s-ar bucura de o faimă deosebită; poate a fost chiar, o vreme, cea mai puternică lume din Galaxie. Cu siguranţă că alte lumi şi-ar spune “Noua Aurora”, sau “Aurora Minor”, sau în vreun fel asemănător, mândrindu-se cu descendenţa lor. Apoi altele...

― Poate că n-a fost prima lume colonizată, îl întrerupse Trevize. Poate că a fost o planetă insignifiantă.

― În opinia mea, există un motiv mai valabil, bătrâne.

― Şi care să fie acela, Janov?

― Dacă primul val de Coloni a fost înăbuşit de un al doilea val căruia îi aparţin astăzi toate lumile din Galaxie ― aşa cum a spus Deniador ― atunci este foarte probabil să fi existat o perioadă de ostilitate între cele două valuri. Al doilea val ― care a fondat lumile existente azi ― nu ar fi folosit nici unul dintre numele folosite de primul val. Astfel, din faptul că numele “Aurora” nu a fost niciodată repetat, putem deduce că au existat două valuri de Coloni, şi că aceasta este o lume a primului val.