― Ba da, ar putea fi.
― Şi Gaia se află în aceeaşi situaţie. Voi credeţi că am luat decizia corectă: Gaia trebuie să absoarbă Galaxia şi să devină un singur organism integrator; dar nu ştiţi de ce am dreptate, sau cât de bine ar fi să respectaţi această decizie. Sunteţi dispuşi să faceţi aşa cum am hotărât eu, doar din ignoranţă şi încredere. Ba chiar vă supăraţi pe mine pentru că
încerc să găsesc o dovadă care să înlăture ignoranţa şi să facă inutilă încrederea oarbă. Asta nu este superstiţie?
― Cred că aici te-a avut, Bliss, spuse Pelorat.
― Nu chiar, spuse Bliss. Ori nu va găsi nimic, ori va găsi ceva care să-i confirme decizia.
― Convingerea ta se bazează pe ignoranţă şi încredere, spuse Trevize. Cu alte cuvinte, pe superstiţie.
25
Vasil Deniador era un bărbat mărunt, urâţel; avea un fel ciudat de a privi în sus ridicând ochii dar nu şi capul. Acest lucru, combinat cu scurtele zâmbete care îi luminau periodic faţa, dădea impresia că în sinea lui îşi râdea de lume.
Biroul era lung şi îngust, plin de benzi magnetice; acestea păreau a fi într-o dezordine cumplită, dar numai din cauză că nu erau aşezate la rând în locaşurile lor; rafturile dădeau impresia unor maxilare cu dinţi lipsă. Cele trei scaune rezervate vizitatorilor nu erau de acelaşi fel şi prezentau semne că fuseseră de curând şterse de praf, însă cu neglijenţă.
― Janov Pelorat, spuse el, Golan Trevize, şi Bliss... Nu cunosc care vă este cel de-al doilea nume, domnişoară.
― Bliss, aşa mi se spune de obicei.
După care luă loc.
― Este suficient, spuse Deniador făcându-i cu ochiul. Chiar dacă nu aţi avea nici un nume, sunteţi destul de atrăgătoare pentru a vi se trece cu vederea această infracţiune.
Luară cu toţii loc pe scaune.
― Am auzit de dumneavoastră, Dr. Pelorat, spuse Deniador, deşi nu am corespondat niciodată. Veniţi din Fundaţie, nu-i aşa? Din Terminus?
― Da, Dr. Deniador.
― Iar dumneavoastră, sunteţi Consilierul Trevize. Parcă am auzit de curând că aţi fost exclus din Consiliu şi exilat. Nu cred că am înţeles motivul.
― Nu am fost exclus, domnule. Fac în continuare parte din Consiliu, deşi nu ştiu când am să-mi reiau îndatoririle. Cât despre exil... Mi s-a dat o misiune, în legătură cu care dorim să vă cerem ajutor.
― Vă stau bucuros la dispoziţie, spuse Deniador. Dar această încântătoare domnişoară? Şi dânsa vine de pe Terminus?
Trevize interveni cu promptitudine:
― Ea este de altundeva, Doctore.
― Aha! O lume ciudată, această Altundeva. De acolo provin cele mai neobişnuite categorii de oameni... Dar din moment ce dumneavoastră doi veniţi din Terminus, capitala Fundaţiei, a treia persoană este o tânără atrăgătoare, iar Mitza Lizalor nu se topeşte nici după Terminieni, nici după persoanele de Altundeva, cum se face că mi-aţi fost totuşi recomandaţi cu atâta căldură?
― Cred că pentru a scăpa de noi, puse Trevize. Vedeţi, cu cât ne ajutaţi mai repede, cu atât mai curând vom părăsi Comporellon-ul.
Deniador îl studie cu interes pe Trevize (din nou zâmbetul fugar) şi spuse:
― Desigur, un tânăr viguros ca dumneavoastră ar putea-o atrage, indiferent de unde veniţi. Îşi joacă bine rolul de vestală rece, dar nu la perfecţie.
― Nu ştiu nimic în această privinţă, spuse ţeapăn Trevize.
― Bine ar fi să rămâneţi în continuare neştiutor. Cel puţin, în public. Însă eu sunt Sceptic, şi am deformatia profesională de a nu crede în aparenţe. Deci, Domnule Consilier, care este misiunea dumneavoastră? Aş vrea să ştiu dacă vă pot ajuta.
― În problema asta, spuse Trevize, purtătorul nostru de cuvânt este Dr. Pelorat.
― N-am nimic împotrivă, spuse Deniador. Dr. Pelorat?
― Ca să fiu cât mai scurt, dragă Doctore, am să-ţi spun că întreaga viaţă de adult mi-am petrecut-o încercând să aflu informaţii despre lumea pe care s-a născut specia umană.
Am fost trimis împreună cu bunul meu prieten Golan Trevize ― deşi, ca să fiu sincer, în acel moment nu îl cunoşteam ― să descoperim, dacă se poate... ăăhh... Cea Mai Veche, cred că
aşa îi spuneţi.
― Cea Mai Veche? spuse Deniador. Înţeleg că vă referiţi la Pământ.
Pelorat rămase cu gura căscată. Apoi îngăimă:
― Aveam impresia... adică, mi se dăduse de înţeles... că nu...
Privi neajutorat spre Trevize.
― Doamna Ministru Lizalor mi-a spus că acest cuvânt nu se foloseşte pe Comporellon, spuse Trevize.
― Adică a făcut aşa?
Deniador coborî colţurile gurii, strâmbă din nas, şi aruncă cu putere braţele spre înainte, încrucişând primele doua degete de la fiecare mână.
― Da, spuse Trevize. Exact aşa.