Trevize spuse:

― Bliss, azi, mai devreme, ai propus: “Hai să fim prieteni”, iar eu nu am spus decât: “Dacă vrei...” Am avut reticenţe, închipuindu-mi că i-ai putea face rău lui Janov. Acum este rândul meu. Bliss, hai să fim prieteni. Poţi veni cu argumente în favoarea Gaiei, iar eu le pot refuza, dar chiar şi aşa, în ciuda acestui duel, hai să fim prieteni.

Şi întinse mâna.

― Desigur, Trevize, spuse Bliss.

Mâinile lor se strânseră puternic.

42

Trevize surâse tăcut în sinea sa. Era un surâs interior, buzele nu schiţaseră nici o mişcare.

Când lucrase cu computerul pentru a descoperi posibila stea a primului set de coordonate, atât Pelorat cât şi Bliss priviseră cu atenţie şi puseseră întrebări. Acum stăteau în camera lor şi dormeau sau se relaxau, lăsând întreaga treabă doar pe umerii lui.

Într-un fel se simţea flatat: acum acceptaseră faptul că Trevize era şeful, ştia ce făcea, şi nu avea nevoie de supraveghere sau încurajări. Cât despre el, acumulase suficientă experienţă pentru a avea încredere deplină în computer şi pentru a simţi că acesta nu avea deloc nevoie de asistenţă. Sau, în orice caz, de foarte puţină.

O altă stea ― luminoasă şi neînregistrată în harta Galactică ― îşi făcu apariţia. Această a doua stea era mai luminoasă decât cea în jurul căreia orbita Aurora, ceea ce dădea şi mai multă semnificaţie faptului că nu fusese inclusă în harta computerizată.

Trevize era uimit de ciudăţeniile vremurilor străvechi. Secole întregi puteau fi puse sub telescop, sau dimpotrivă, scoase total din conştiinţa omenirii. Întregi civilizaţii puteau fi aruncate în uitare. Şi totuşi, din ceţurile istoriei, smulse din mijlocul acelor civilizaţii, apăreau unul sau două elemente de informaţie rămase intacte ― cum ar fi coordonatele primite de la Deniador.

Îi mărturisise aceste gânduri lui Pelorat cu câtva timp înainte, iar Pelorat îi spusese imediat că tocmai de aceea studiul miturilor şi legendelor este un domeniu atât de interesant.

― Marea artă este, spusese Pelorat, să afli sau să hotărăşti care anume componentă dintr-o legendă reprezintă purul adevăr. Nu este uşor, şi mitologi diferiţi aleg diferite componente, de obicei în funcţie de felul în care acestea corespund interpretării lor.

În orice caz, steaua era chiar acolo unde coordonatele lui Deniador, corectate cu factorul timp, spuneau că va fi. În acest moment, Trevize era gata să parieze pe o sumă importantă că a treia stea va fi şi ea în locul precizat. Şi dacă aşa stăteau lucrurile, era dispus să creadă că legenda spunea în continuare adevărul, şi anume că existau în total cincizeci de Lumi Interzise (în ciuda numărului suspect de rotund). Se întrebă unde ar putea fi celelalte patruzeci şi şapte.

O lume locuibilă ― Lume interzisă ― fu descoperită orbitând în jurul stelei... iar de această dată, prezenţa ei nu induse nici o adiere de surpriză în sufletul lui Trevize. Fusese absolut sigur că va fi acolo. Încadră nava pe o orbită lentă în jurul planetei.

Stratul de nori era suficient de dispersat pentru a permite o imagine satisfăcătoare. Planeta avea un procent mare de apă, aşa cum aveau de altfel majoritatea lumilor locuibile. Exista un ocean tropical neîntrerupt, şi două oceane polare. Într-una din emisfere, la latitudinile temperate, se afla un continent serpentiform, înconjurând planeta, cu golfuri pe fiecare ţărm. În cealaltă emisferă, tot la latitudinile temperate, suprafaţa uscatului era divizată în trei părţi, mai late pe direcţia nord-sud decât continentul din emisfera opusă.

Trevize ar fi dorit să ştie suficientă climatologie pentru a putea prezice, din ceea ce vedea, care ar putea fi temperaturile şi anotimpurile. Pentru o clipă, cochetă cu ideea de a pune computerul să rezolve această problemă. Însă nu clima reprezenta aspectul cel mai important.

Mult mai important era faptul că, încă o dată, computerul nu detectase nici o radiaţie de origine tehnologică. Telescopul nu-i spunea decât că planeta nu avea un aspect de haină mâncată de molii, şi nu apăreau zone deşertice. Solul se derula sub ei cu diferite nuanţe de verde, dar nu se distingeau zone urbane în partea luminată, sau luminiţe în partea întunecată.

Planeta asta era oare şi ea plină de toate formele de viaţă în afară de cea umană?

Bătu la uşa celuilalt dormitor.

― Bliss? şopti el tare.

După care bătu din nou.

Se auzi agitaţie, apoi vocea lui Bliss:

― Da?

― Vrei să ieşi? Am nevoie de ajutorul tău.

— Da, numai că te rog să aştepţi puţin până mă fac ceva mai prezentabilă.

Când apăru în cele din urmă, era mai prezentabilă decât o văzuse Trevize vreodată. Totuşi, simţi o undă de iritare pentru că îl lăsase să aştepte; puţin îi păsa cum arăta ea. Dar acum erau prieteni, aşa că îşi suprimă iritarea.

Bliss spuse zâmbind, pe un ton deosebit de plăcut:

― Cu ce te pot ajuta, Trevize?

Trevize arătă înspre ecran:

― După cum vezi, survolăm o lume care pare perfect sănătoasă, suprafeţele de pământ sunt acoperite cu o vegetaţie foarte solidă. Totuşi, nu apar lumini în noapte şi nu există radiaţie de natură tehnologică. Te rog să sondezi şi să îmi spui dacă există viaţă animală. Mi s-a părut că undeva am văzut ceva care semăna cu o turmă de ierbivore, dar nu sunt sigur. S-ar putea să fi zărit ceea ce doream cu disperare să văd.

Bliss “ascultă”, concentrându-se intens. Spuse:

― A, da... e bogată în viaţă animală.

― Mamifere?

― Desigur.

― Oameni?

Bliss păru că se concentrează şi mai puternic. Trecu un minut, apoi încă unul, şi în final se relaxă:

― Nu-mi pot da foarte bine seama. Din când în când am avut impresia că prind o undă de inteligenţă, suficient de elevată pentru a putea fi considerată umană. Dar era atât de slabă şi atât de aleatoare încât poate că şi eu, la rândul meu, am simţit ceea ce doream cu disperare să simt. Vezi tu...

Se opri.

― Ei? o îmboldi Trevize.

― Am impresia că detectez altceva, spuse ea. Nu sunt obişnuită cu ei, dar nu pot fi decât...

Figura ei se încordă din nou. Începu să “asculte” cu o şi mai mare atenţie.

― Ei? spuse din nou Trevize.

Bliss se relaxă:

― Nu văd ce altceva ar putea fi decât roboţi.

― Roboţi!

― Da, iar dacă detectez roboţi, cu siguranţă că aş putea fi capabilă să detectez şi oameni. Însă până acum...

― Roboţi! spuse din nou Trevize încruntându-se.

― Da, spuse Bliss, şi, după părerea mea, în număr mare.

43