În timp ce vorbea, îşi strânse o centură lată în jurul taliei. Bliss spuse, surprinsă:
― Ce faci, Trevize?
― Aşa mi-am format eu un obicei, încă din marină. Nu cobor niciodată neînarmat pe o planetă necunoscută.
― Vrei să iei arme cu tine?
― Categoric. Aici în dreapta..., şi lovi cu palma holsterul în care ţinea o armă masivă
de calibru mare, ... este blasterul; iar aici, in stânga..., o armă mai micuţă, cu ţeava subţire şi fără nici o deschizătură,... am biciul neuronic.
― Două moduri de a ucide, făcu Bliss cu dezgust.
― Unul singur. Numai blasterul omoară. Biciul neuronic nu. Doar stimulează nervii durerii, şi doare atât de tare încât îţi doreşti să mori. Din fericire, nu m-am aflat niciodată la capătul periculos al ţevii unui bici neuronic.
― De ce le iei cu tine?
― Ţi-am spus. Este o lume ostilă.
― Trevize, este o lume părăsită.
― Serios? După câte se pare, societatea tehnologică a dispărut, dar dacă a fost continuată de un primitivism post-tehnologic? Poate că nu au la dispoziţie decât bâte sau pietre, dar şi acestea pot ucide.
Bliss era exasperată, dar coborî vocea, într-un efort de a fi rezonabilă:
― Nu detectez nici un fel de activitate neuronică, Trevize. Asta înseamnă că nu există
primitivi de nici un fel, post-tehnologici sau altceva.
― Atunci nu voi fi pus în situaţia de a folosi armele, spuse Trevize. Totuşi, ce rău vezi în faptul că le port cu mine? Adevărat, atârn puţin mai greu, dar din moment ce atracţia gravitaţională la suprafaţă este cam de nouăzeci şi unu la sută din cea a Terminus-ului, îmi pot permite acest surplus de masă... Ascultă, nava este neînarmată, dar are la bord o rezervă suficientă de arme de mână. Vă sugerez să luaţi şi voi...
― Nu, spuse imediat Bliss. Nu voi face nici un gest pentru a ucide... sau pentru a provoca durerea.
― Nu se pune problema de a ucide, ci de a evita să fii ucis, dacă înţelegi ce vreau să
spun.
― Am mijloacele mele de protecţie.
― Janov?
Pelorat şovăi:
― Pe Comporellon nu am avut arme.
― Haide, Janov. Comporellon era o lume cunoscută, o lume asociată Fundaţiei. În plus, am fost luaţi imediat în primire. Dacă am fi avut arme, ne-ar fi fost confiscate. Vrei un blaster?
Pelorat negă cu un gest al capului:
― N-am fost niciodată în Marină, bătrâne. Nu ştiu să mă folosesc de chestiile astea şi, într-o situaţie disperată, nici nu m-aş gândi la ele. Pur şi simplu aş fugi... şi aş fi omorât.
― Nu vei fi omorât, Pel, spuse Bliss. Gaia te are sub protecţia mea/noastră/ei, ca de altfel şi pe individul ăla care face pe eroul.
― Bine, spuse Trevize. Nu am nimic împotrivă să fiu protejat, dar nu fac deloc pe grozavul. Pur şi simplu mă asigur de două ori, iar dacă nu va trebui să fac vreun gest spre aceste arme, voi fi foarte mulţumit, vă asigur. Totuşi, trebuie să le iau cu mine.
Bătu armele cu ambele palme, într-un gest afectuos, apoi continuă:
― Şi acum hai să coborâm pe această lume care s-ar putea să nu mai fi simţit de mii de ani paşi de oameni pe solul ei.
36
― Am senzaţia, spuse Pelorat, că trebuie să fie aproape seară, însă soarele se află
destul de sus pe cer. Probabil să este de-abia miezul zilei.
― Da, spuse Trevize privind panorama tăcută, cred că senzaţia ta vine de la culoarea portocalie a soarelui, şi dacă formaţiunile noroase ne vor permite, la apus ar trebui să
remarcăm un roşu mai profund decât cel cu care suntem obişnuiţi. Nu ştiu dacă va fi minunat sau deprimant... Ca să fiu drept, roşul trebuie să fi fost chiar mai accentuat pe Comporellon, dar acolo ne aflam practic aproape tot timpul în zone acoperite.
Se roti uşor, contemplând împrejurimile, în toate direcţiile. În plus faţă de stranietatea aproape subliminală a luminii, lumea aceasta avea un miros deosebit... cel puţin în această
regiune. Un miros slab de mucegai, dar departe de a fi neplăcut.
Copacii din apropiere aveau o înălţime medie şi păreau bătrâni, cu scoarţa noduroasă
şi trunchiul uşor aplecat. Nu-şi putea da seama dacă acest fapt se datora vânturilor puternice sau proastei calităţi a solului. Ambianţa aceasta, oarecum ameninţătoare, era creată de copaci, sau de altceva, mai subtil?
― Ce-ai de gând să faci, Trevize? întrebă Bliss. Doar n-am parcurs atâta drum doar pentru a admira priveliştea.