― Nu contează. Micuţele voastre arme nu reprezintă vreun pericol pentru mine. Şi totuşi, sunt curios. Am auzit, bineînţeles, multe despre istoria voastră deosebit de barbară, care pare să depindă în totalitate de arme.. Dar n-am văzut niciodată cu adevărat o armă. Pot să o văd pe a ta?
Trevize făcu un pas înapoi:
― Mă tem că nu, Bander.
Bander părea amuzat:
― Am întrebat doar din politeţe. De fapt, nu aveam deloc nevoie de acordul tău.
Întinse mâna, şi din holsterul drept al lui Trevize ieşi blasterul, iar din holsterul stâng apăru biciul neuronic. Trevize se repezi să-şi apuce armele, dar îşi simţi braţele împiedicate ca de nişte fire elastice foarte puternice. Pelorat şi Bliss încercară să se repeadă în faţă, dar şi ei erau reţinuţi în acelaşi mod.
― Nu încercaţi să mă împiedicaţi, spuse Bander. Nu aveţi cum.
Armele aterizară în mâinile lui, şi le examină cu atenţie.
― Acesta, spuse el arătând blasterul, pare să fie un emiţător de microunde care produce căldură, făcând astfel să explodeze orice corp care conţine fluide. Celălalt este mai complicat, şi trebuie să recunosc că nu-mi dau seama dintr-o simplă privire care îi este destinaţia. Totuşi, din moment ce nu aveţi intenţii rele şi nu faceţi rău, nu aveţi nevoie de arme. Voi goli conţinutul energetic al unităţilor din fiecare armă. Acum sunt inofensive, doar dacă nu cumva vreţi să le folosiţi ca obiecte contondente, ceea ce nu v-aş sfătui.
Solarianul dădu drumul armelor, şi acestea plutiră din nou prin aer, de data aceasta înapoi spre Trevize. Fiecare armă intră cu precizie în holsterul său.
Trevize, simţindu-se eliberat, scoase blasterul, dar inutil. Contactul se bălăngănea liber, iar unitatea energetică fusese total golită. La fel păţise şi biciul neuronic.
Ridică privirea spre Bander care spuse, zâmbind:
― Eşti foarte neajutorat, Străine. La fel de uşor, dacă doresc, îţi pot distruge nava. La fel de uşor te pot distruge pe tine.
CAPITOLUL 11
Subteran
47
TREVIZE ÎNGHEŢĂ. Încercând să respire normal, se întoarse, aruncând o privire spre Bliss.
Ea îşi pusese un braţ protector în jurul taliei lui Pelorat şi, după toate aparenţele, era foarte calmă. Zâmbi uşor, şi înclină discret capul.
Trevize se întoarse spre Bander. Interpretând gestul lui Bliss ca pe un semn de încurajare, şi sperând din toată inima că interpretase corect, spuse apăsat:
― Cum ai făcut asta, Bander?
Bander zâmbi, bine dispus:
― Spuneţi-mi, micuţilor, credeţi în vrăjitorie? În magie?
― Nu credem, micuţule, latră Trevize.
Bliss îl trase de mânecă şi şopti:
― Nu-l enerva. Este periculos.
― Văd şi eu că este, spuse Trevize reuşind cu mare dificultate să coboare vocea. Fă ceva!
Vocea lui Bliss de-abia se auzi:
― Nu încă. Dacă se simte în siguranţă, va fi mai puţin periculos.
Bander nu acordă atenţie scurtului schimb de şoapte dintre cei doi Străini. Se îndepărtă nepăsător, roboţii dându-se la o parte pentru a-i face loc să treacă.
Apoi privi înapoi şi îndoi leneş degetul făcându-le semn:
― Veniţi. Urmaţi-mă. Toţi trei. Vă voi spune o poveste. Poate că pe voi nu vă va interesa, dar pentru mine are o însemnătate.
Continuă să înainteze alene.
Trevize rămase locului o vreme, neştiind ce reacţie ar fi trebuit să aibă. Însă Bliss o luă înainte, iar Pelorat făcu la fel, tras de braţul ei. În cele din urmă, Trevize se mişcă şi el; alternativa era să rămână singur cu roboţii.
Bliss spuse uşor:
― Bander, dacă eşti amabil să ne spui povestea care s-ar putea să nu ne intereseze...
Bander se întoarse şi o privi cu atenţie, ca şi cum abia acum ar fi devenit cu adevărat conştient de prezenţa ei.
― Tu eşti jumătatea feminină a omului, nu-i aşa? întrebă el. Jumătatea inferioară?
― Jumătatea cu gabaritul mai redus, Bander. Da.
― Atunci, ceilalţi doi sunt jumătăţi masculine?
― Într-adevăr.
