― Aţi putea găsi alţi oameni ale căror gene legate de funcţionarea creierului sunt la fel ca ale Wandei, dând o structură asemănătoare a creierului?
― Mă îndoiesc foarte mult. Chiar dacă ar exista un alt creier foarte asemănător cu creierul ei, ar exista totuşi diferenţe enorme la nivelul genelor. N-are nici un rost să căutăm asemănări... Spuneţi-mi, Profesore, ce anume vă face să credeţi că creierul Wandei are ceva neobişnuit?
Seldon dădu din cap:
― Îmi pare rău. Nu pot discuta despre asta.
― În acest caz, sunt sigură că nu vă pot ajuta cu nimic. Cum aţi ajuns să descoperiţi că creierul ei are ceva neobişnuit?... Despre asta puteţi discuta?
― Din întâmplare, murmură Seldon. Din pură întâmplare.
― În acest caz, dacă vreţi să găsiţi alte creiere ca ale ei, va trebui să va bazaţi tot pe întâmplare. Altceva nu se poate face.
Liniştea se interpuse între cei doi. În cele din urmă, Seldon o rupse:
― Mai aveţi sa-mi spuneţi ceva?
― Mă tem că nu. Decât că vă voi trimite nota de plată.
Seldon se ridică, făcând un efort. Sciatica îl supăra foarte rău.
― Ei bine, spuse el, vă mulţumesc, Doctore. Trimiteţi-mi nota de plată şi eu o voi onora.
Părăsi biroul întrebându-se ce să facă în continuare.
8
Ca orice alt intelectual, Hari Seldon avusese acces liber la Biblioteca Galactică. În majoritatea cazurilor se folosise de reţeaua de computere, care îi permitea accesul la informaţii fără a se deplasa la Bibliotecă. Dar din când în când o vizitase, mai mult pentru a scăpa de presiunile Proiectului de Psihoistorie decât din alte motive. Şi, în ultimii doi ani, de când îşi formulase planul de a găsi şi alţi oameni asemănători Wandei, păstrase un birou acolo astfel încât să aibă un acces prompt la oricare dintre vastele bănci de informaţii ale Bibliotecii. Închiriase chiar şi un mic apartament într-un sector învecinat, sub cupolă, astfel încât să poată merge până la Bibliotecă atunci când cercetarea din ce în ce mai complexă îl împiedica să se întoarcă în Sectorul Streeling.
Acum însă planul său căpătase noi dimensiuni şi dorea să se întâlnească cu Las Zenow. Era pentru prima oară când îl întâlnea faţă în faţă.
Nu era uşor de aranjat o audienţă personală la Bibliotecarul Şef al Bibliotecii Galactice. Se spunea destul de des că atunci când Împăratul dorea să-l consulte pe Bibliotecarul Şef, trebuia să meargă el însuşi până la Bibliotecă şi să aştepte la rând.
Însă Seldon nu avu nici o greutate. Zenow îl cunoştea bine, deşi nu îl văzuse niciodată pe Hari Seldon în persoană.
― Am onoarea, domnule Prim Ministru, îl întâmpină el.
Seldon zâmbi:
― Cred că ştiţi că nu mai deţin acest post de şaisprezece ani.
― Onoarea titlului încă vă aparţine. În plus, domnule, aţi avut un rol important în înlăturarea conducerii brutale a juntei. În mai multe ocazii, junta a violat legea sfântă a neutralităţii Bibliotecii.
(Aha, se gândi Seldon, asta explică promptitudinea cu care am fost primit.)
― Zvonuri, spuse el cu voce tare.
Zenow nu putu rezista tentaţiei de a arunca o privire rapidă bandei orare de la încheietură:
― Spuneţi-mi, ce pot face pentru dumneavoastră?
― Domnule Bibliotecar Şef, începu Seldon, nu am venit să vă cer un lucru uşor. Doresc mai mult spaţiu la Bibliotecă. Doresc să aduc aici o parte dintre asociaţii mei. Doresc să pot lucra aici la un program lung şi complex, de cea mai mare importanţă.
Faţa lui Las Zenow căpătă o expresie de nefericire:
― Îmi cereţi mult. Îmi puteţi oferi detalii despre importanţa acestui program?
― Da. Imperiul se află într-un proces de dezintegrare.
Pauză. Apoi Zenow spuse:
― Am auzit de cercetările în psihoistorie. Mi s-a spus că noua dumneavoastră ştiinţă promite să facă previziuni. Acum îmi vorbiţi cumva despre predicţiile psihoistorice?
― Nu, încă nu am atins stadiul la care pot vorbi despre viitor cu certitudine. Dar nu aveţi nevoie de psihoistorie pentru a observa ca Imperiul se dezintegrează. Aveţi destule dovezi evidente în jurul dumneavoastră.
Zenow oftă:
― Munca mea aici mă consumă teribil, Profesore Seldon. Când dau peste probleme politice şi sociale, sunt neştiutor ca un copil.
― Dacă doriţi, puteţi consulta informaţiile aflate în Bibliotecă. Chiar aici în birou... este plin de informaţii din întreg Imperiul Galactic.
― Mă tem că eu sunt ultimul care ţine pasul cu noutăţile, spuse Zenow zâmbind cu tristeţe. Ştiţi vechiul proverb: Copilul cizmarului nu are pantofi. Totuşi, am impresia că Imperiul se reface. Avem din nou un Împărat.
― Doar cu numele, domnule Bibliotecar Şef. În majoritatea provinciilor numele Împăratului este menţionat doar de convenienţă, din când în când, însă el nu mai joacă nici un rol în ceea ce se întâmplă pe acolo. Provinciile au control asupra propriilor lor programe şi, mai important, au control asupra forţelor armate locale, scăpând de sub autoritatea Împăratului. Dacă Împăratul ar încerca să-şi exercite autoritatea în altă parte decât în Suburbii, nu ar reuşi. Bănuiesc că nu vor trece mai mult de douăzeci de ani până când unele dintre Provinciile de la periferie îşi vor declara independenţa.
Zenow oftă din nou:
― Dacă aveţi dreptate, Imperiul cunoaşte vremuri mai grele ca niciodată. Dar ce legătură are asta cu dorinţa dumneavoastră de a avea mai mult spaţiu şi de a aduce câţiva oameni aici, la Bibliotecă?
