― Nu ştii ce este un Joranumit? întrebă el.

Ea dădu din cap:

― N-nu. Am auzit cuvântul, dar nu ştiu ce înseamnă. Este vreun fel de meserie?

Raych era dezamăgit.

― Ar dura prea mult să-ţi explic, spuse el.

Suna ca o concediere şi, după câteva momente de incertitudine, Manella se ridică şi plecă. Nu îi zâmbi şi Raych era un pic surprins că rămăsese atât de mult timp în compania lui.

(Ei bine, Seldon susţinuse întotdeauna că Raych ar avea capacitatea de a inspira afecţiune... da, dar nu unei femei care se ocupa cu astfel de treburi. Pentru ele nu contau decât creditele.)

Ochii săi o urmăriră automat pe Manella oprindu-se la o altă masă, unde se afla un bărbat singur. Acesta avea o vârstă medie, păr de culoarea untului, dat pe spate. Era foarte atent bărbierit, dar Raych îşi spuse că ar fi fost bine să poarte o barbă, pentru că avea bărbia prea ieşită în afară şi era un pic asimetrică.

După toate aparenţele, Manella nu avu succes nici cu acest individ. După un schimb de cuvinte, se ridică şi plecă. Însă nu va continua mult cu insuccesele, gândi Raych. Era foarte sexy.

Fără să vrea, Raych se gândi ce fantastic ar fi fost dacă ar fi putut să... Apoi îşi dădu seama că la masa lui se aşezase încă cineva. Un bărbat, de data aceasta. De fapt, chiar bărbatul cu care vorbise adineauri Manella. Raych era uimit că gândurile la acea femeie îl făcuseră să nu-şi dea scama de apropierea bărbatului şi să fie luat prin surprindere. Nu-şi putea permite astfel de neglijenţe.

Bărbatul îl privi cu o lucire de curiozitate în ochi:

― Ai vorbit mai devreme cu o prietenă de-a mea.

Raych nu se putu abţine să nu zâmbească larg:

― Este o persoană prietenoasă.

― Da, într-adevăr. Şi este o bună prietenă de-a mea. Am auzit, fără să vreau, ce i-ai spus.

― Sper că n-am spus nimic rău.

― Nu, deloc, dar ai spus că eşti Joranumit.

Inima lui Raych tresări. Remarca făcută Manellei lovise exact la ţintă. Nu însemna nimic pentru ea, dar cu siguranţă că însemna ceva pentru "prietenul" ei.

Adică intrase pe drumul cel bun? Sau intrase în necazuri?

12

Raych făcu tot posibilul pentru a-l studia pe noul său interlocutor, fără însă ca figura sa să-şi piardă expresia de naivitate inofensivă. Omul avea ochi verzui şi pătrunzători, iar mâna dreaptă i se încleşta aproape ameninţător într-un pumn, odihnindu-se pe tăblia mesei.

Raych privi cu ochii larg deschişi spre celălalt, aşteptând.

Bărbatul spuse din nou:

― Pretinzi că eşti Joranumit.

Raych făcu tot posibilul pentru a arăta stingherit. Nici nu era greu. Spuse:

― De ce întrebaţi, domnule?

― Nu cred că eşti suficient de în vârstă.

― Sunt destul de în vârstă. Obişnuiam să urmăresc discursurile lui Jo-Jo Joranum, la holovizor.

― Poţi să-mi dai câteva citate?

Raych ridică din umeri:

― Nu, dar am reţinut ideile.

― Eşti un tânăr curajos, dacă spui deschis că eşti Joranumit. Unora nu le place asta.

― Mi s-a părut că în Wye sunt mulţi Joranumiţi.

― Probabil. De asta ai venit aici?

― Caut de lucru. Poate că un alt Joranumit m-ar putea ajuta.

― Şi în Dahl sunt Joranumiţi. De unde vii?

Recunoscuse accentul lui Raych. Accentul nu putea fi disimulat.

― M-am născut în Millimaru, spuse Raych, dar am crescut mai mult în Dahl.

― Făcând ce?

― Nu cine ştie ce. M-am mai dus pe la şcoală.

― Şi de ce eşti Joranumit?

Raych îşi permise sa se aprindă un pic. N-ar fi putut trăi într-un Dahl asuprit, desconsiderat, fără a avea motive serioase de a fi Joranumit. Spuse:

― Cred că guvernul Imperiului ar trebui sa fie mai bine reprezentat, oamenii să aibă o participare mai largă, să existe mai multă egalitate între diferitele sectoare şi lumi. Oricine care are minte şi inimă este de aceeaşi părere, nu?

― Şi ai vrea să vezi abolită domnia Împăraţilor?

Raych făcu o pauză. În general, oamenii se aventurau destul de mult în declaraţiile subversive, însă de obicei nu se spunea nimic neplăcut referitor la Împărat.

― N-am zis asta, spuse el. Cred în Împărat, dar este prea greu pentru un singur om să conducă Imperiul.

― Nu este un singur om. Este o întreagă birocraţie Imperială. Ce părere ai despre Hari Seldon, Primul Ministru?

― N-am nici o părere. Nici nu-l cunosc.

― Nu ştii decât că populaţia ar trebui să se implice mai mult în treburile guvernului. Aşa-i?

Raych îşi permise să se arate puţin nelămurit: