― Mici?

― Extrem de mici. Sub unu la sută. Se poate trage concluzia că cineva a stricat comenzile înaintea producerii unui cutremur. Acum, trebuie să ştii că aproximativ o dată la un secol avem o scurgere de lavă, care este mult mai greu de controlat... şi refuz să mă gândesc la ce s-ar întâmpla dacă nu ar fi observată decât atunci când ar fi prea târziu. Din fericire, aşa ceva nu s-a întâmplat şi nici nu este probabil să se întâmple. Totuşi... Pe această hartă vei descoperi locurile în care s-au produs avariile în ultimii doi ani. Se pare că ele s-au datorat erorilor umane, însă niciodată nu am putut descoperi cine anume este vinovatul.

― Din cauză că toată lumea este preocupată să-şi acopere spatele.

― Mă tem că ai dreptate. Aceasta este caracteristica oricărei birocraţii, iar birocraţia Trantor-ului este cea mai mare din istorie... Dar ce părere ai despre locurile în care s-au produs?

Harta era presărată cu semne micuţe, roşii şi strălucitoare, semănând cu nişte băşicuţe pe suprafaţa uscatului Trantor-ului.

― Ei bine, avansă prudent Raych, par uniform răspândite.

― Exact... nu ţi se pare interesant? Ne-am putea aştepta ca porţiunile mai vechi ale Trantor-ului să aibă infrastructura cea mai deteriorată, şi să fie mult mai predispuse la evenimente care necesită o decizie umană rapidă, creând cadrul posibilelor erori umane... Voi colora secţiunile mai vechi ale Trantor-ului cu albastru şi vei remarca faptul că avariile nu par mai dese în locurile albastre.

― Şi?

― De aici trag concluzia, Raych, că avariile nu au o origine naturală, ci sunt provocate în mod deliberat şi distribuite într-o manieră care să afecteze cât mai mulţi oameni posibil, creând astfel nemulţumire pe o arie cât mai întinsă.

― Nu mi se pare prea probabil.

― Nu? Atunci hai să aruncăm o privire la evoluţia în timp a avariilor şi nu în spaţiu.

Zonele albastre precum şi punctele roşii dispărură repede. Harta Trantor-ului rămase pustie... apoi semnele începură să apară şi să dispară ici şi colo, unul câte unul.

― Observă, spuse Seldon, că punctele nu apar în grupuri, mai multe odată. Apare unul, apoi altul, apoi altul, şi aşa mai departe, aproape ca ticăitul regulat al unui metronom.

― Crezi că sunt intenţionate?

― Eu zic că da. Cel care face asta vrea să provoace cât mai multe distrugeri cu cât mai puţine eforturi posibil, aşa că nu are rost să provoace două în acelaşi timp, pentru ca una dintre avarii o va atenua pe cealaltă, în buletinele de ştiri şi în conştiinţa publicului. Fiecare incident trebuie să provoace o iritare cât mai mare.

Harta dispăru, luminile se aprinseră. Sfera se comprimă, ajungând la dimensiunea originală şi Seldon o băgă la loc în buzunar.

― Cine ar face toate astea? întrebă Raych.

Seldon spuse, gânditor:

― Acum două zile am primit un raport despre o crimă în Sectorul Wye.

― Nu e ceva neobişnuit, spuse Raych. Deşi Wye nu face parte dintre sectoarele în care domneşte fărădelegea, probabil că se produc şi acolo multe crime, zilnic.

― Sute, spuse Seldon scuturând din cap. Am avut zile grele, când numărul deceselor violente pe întreg Trantor-ul se apropia de un milion pe zi. În general, sunt puţine şanse să găseşti toţi vinovaţii, toţi criminalii. Crimele intră în dosare, completând statisticile. Însă această crimă este neobişnuită. Omul a fost ucis cu cuţitul... de către un ageamiu. Când a fost găsit, încă mai avea un suflu de viaţă în el. Înainte de a muri a mai apucat să gâfâie un singur cuvânt, şi acesta a fost "Şeful". Asta ne-a trezit curiozitatea, şi am reuşit să-l identificăm. Lucra în Anemoria şi nu ştiu ce făcea în Wye. Însă un ofiţer merituos a reuşit să descopere că era un vechi Joranumit. Se numea Kaspal Kaspalov, şi se ştie bine că a fost unul dintre intimii lui Laskin Joranum. Şi cineva l-a ucis. Cu cuţitul.

Raych se încruntă:

― Tată, crezi că mai există vreo altă Conspiraţie Joranumită? Joranumiţii au dispărut.

― Nu cu mult timp în urmă, mama ta m-a întrebat dacă nu cumva am impresia că mai există câţiva Joranumiţi activi. Iar eu i-am spus că orice credinţă îşi menţine întotdeauna un anumit cadru, uneori timp de secole. De obicei nu sunt foarte importante, doar nişte grupuri fărâmiţate, care nu mai contează. Totuşi, dacă Joranumţii şi-au păstrat o organizaţie? Dacă au păstrat o anumită putere? Dacă sunt capabili să omoare pe cineva considerat trădător în rândurile lor? Dacă tocmai ei produc aceste avarii, ca un preludiu la acapararea puterii?

― Tată, sunt o grămadă de "dacă".

― Ştiu. Şi s-ar putea să mă înşel. Dar crima s-a produs în Wye şi, întâmplător, în Wye nu a avut loc nici o avarie a infrastructurii.

― Ce dovedeşte asta?

― Ar putea dovedi că centrul conspiraţiei este în Wye şi că aceşti conspiratori nu doresc să sufere şi ei, ci doar restul Trantor-ului. Ar putea de asemenea însemna că nu sunt implicaţi Joranumiţii, ci membri ai vechii familii wyane care încă mai visează să conducă Imperiul.

― Aoleu, tată. Faci din ţânţar armăsar.

― Ştiu. Acum să presupunem că este o conspiraţie Joranumită. Mâna dreaptă a lui Joranum a fost Gambol Deen Namarti. Nu s-a înregistrat nicăieri moartea lui Namarti, nici că ar fi părăsit Trantor-ul. De fapt, nu mai există nici o informaţie despre cum şi-a dus viaţa în ultimul deceniu. Nu e de mirare. La urma urmelor, e uşor să pierzi urma unei persoane printre alte patruzeci de miliarde. A existat o perioadă în viaţa mea când încercam să fac exact acelaşi lucru. Desigur, Namarti s-ar putea să fie mort. Asta ar fi cea mai simplă explicaţie. Dar s-ar putea să nu fie mort.

― Şi ce facem?

Seldon oftă:

― Logic ar fi să mă adresez forţelor de securitate, însă nu pot face aşa ceva. Eu nu am forţa lui Demerzel. El putea convinge oamenii; eu nu pot. Avea o personalitate puternică; eu sunt doar un... matematician. Eu nu ar trebui să fiu Prim Ministru; nu sunt făcut pentru aşa ceva. Şi nici nu aş fi... dacă Împăratul nu s-ar fi bizuit pe psinoistorie mai mult decât merită.

― Acuma parcă-ţi plângi de milă, nu-i aşa, tată?

― Da. Presupun că asta fac, dar mă imaginez mergând până la sediul securităţii, ca să le arăt ce ţi-am arătat şi ţie pe hartă...

Arătă spre suprafaţa biroului, acum goală:

― ... şi spunându-le că suntem în mare pericol din cauza unei conspiraţii a cărei natură şi importanţă nu le cunoaştem. Vor asculta cu seriozitate şi, după plecarea mea, vor râde între ei de "matematicianul nebun"... şi bineînţeles că nu vor face nimic.

― Atunci, ce facem? întrebă Raych întorcându-se la subiect.

― Ce vei face tu, Raych, asta-i problema. Am nevoie de mai multe dovezi, şi vreau să mi le găseşti. Aş fi trimis-o pe mama ta, dar ea nu ar pleca de lângă mine sub nici un motiv. Nici eu nu pot părăsi în acest moment domeniile Palatului. Imediat după Dors şi după mine, am încredere în tine. Ba, de fapt, am mai multă încredere în tine decât în Dors şi în mine. Eşti încă tânăr, puternic, eşti un Twister mai bun decât am fost eu vreodată şi eşti inteligent. Totuşi, trebuie să ţii cont că nu vreau să-ţi rişti viaţa. Fără eroisme, fără prostii. Nu aş mai putea privi vreodată în ochii mamei tale dacă ai păţi ceva. Află ce poţi. Probabil vei descoperi că Namarti trăieşte şi complotează... sau că este mort. Probabil vei afla că Joranumiţii constituie un grup activ... sau muribund. Probabil vei afla că familia wyană aflată la conducere complotează... sau nu. Toate astea sunt lucruri care merită aflate, dar nu sunt vitale. Eu vreau să afli dacă avariile infrastructurii au o cauză umană, şi, mult mai important, dacă sunt produse în mod intenţionat. În cazul ăsta, aş vrea să aflu ce alte planuri au conspiratorii. Părerea mea este ca plănuiesc o lovitură mare şi, dacă este aşa, trebuie să aflu ce anume.

Raych spuse prudent:

― Ai vreun plan, vreo idee de unde să încep?

― Da, Raych. Vreau să mergi în Wye, în zona în care a fost omorât Kaspalov. Află dacă era un Joranumit activ şi vezi dacă nu poţi intra tu însuţi într-o celulă Joranumită.

― Ar putea fi posibil. Pot oricând să pretind că sunt un vechi Joranumit. Este adevărat că eram destul de tânăr pe vremea când Joranum îşi ţinea discursurile, dar am fost foarte impresionat de ideile lui. Nici nu trebuie să mă prefac.

― Da, însă există o mare dificultate. Ai putea fi recunoscut. La urma urmei, eşti fiul Primului Ministru. Ai apărut din când în când la holoviziune şi ţi s-au luat interviuri în care vorbeai despre egalitatea dintre sectoare.

― Da, dar...

― Fără dar, Raych. Vei purta pantofi cu talpa groasă, pentru a-ţi adăuga încă trei centimetri la înălţime, şi va veni cineva să-ţi arate cum îţi poţi schimba forma sprâncenelor, cum îţi poţi face faţa mai rotundă, cum îţi poţi schimba timbrul vocii.

Raych dădu din umeri:

― Atâta deranj pentru nimic.

― Şi, spuse Seldon cu voce tremurată, va trebui să-ţi razi mustaţa.

Raych holbă ochii şi rămase câteva momente nemişcat, mut şi îngrozit. Apoi şopti răguşit: