― Dar tu ce vei faee, Daneel?
― Mai sunt şi alte lucruri în Galaxie de care trebuie să mă ocup. Există în continuare Legea Zero şi trebuie să am grijă de binele omenirii, în măsura în care îmi pot da seama care este acela. Şi, Hari...
― Da, Daneel.
― O ai în continuare pe Dors.
Seldon aprobă din cap:
― Da, o am în continuare pe Dors.
Făcu o pauză înainte de a apuca mâna fermă a lui Daneel şi a spune:
― Adio, Daneel.
― Adio, Hari, răspunse Daneel.
Şi cu aceasta, robotul se întoarse şi plecă. Roba grea de Prim Ministru foşnea în timp ce el se îndepărta cu capul sus, cu spatele drept, prin culoarul înalt al Palatului.
Seldon rămase locului câteva minute după plecarea lui Daneel, pierdut în gânduri. Apoi începu să meargă în direcţia apartamentului Primului Ministru. Mai avea un lucru să-i spună lui Daneel, cel mai important lucru.
Ezită, în holul blând luminat, înainte de a intra. Dar camera era goală. Roba închisă la culoare era aranjată pe un scaun. Camerele Primului Ministru purtară ecoul ultimelor cuvinte ale lui Hari adresate robotului: "Adio, prietene." Eto Demerzel plecase; R. Daneel Olivaw dispăruse.
PARTEA A II-A
CLEON I
CLEON I ― ... Deşi adesea s-a spus că a fost ultimul Împărat sub care Primul Imperiu Galactic a rămas suficient de unit şi destul de prosper, domnia de un sfert de secol a lui Cleon I a fost una de declin. Acest lucru nu poate fi pus pe seama lui, deoarece declinul Imperiului avea la bază factori politici şi economici prea puternici pentru ca cineva să le mai poată face faţă în acea vreme. A avut noroc în alegerea Primilor Miniştri ― Eto Demerzel şi apoi Hari Seldon. A avut încredere în finalizarea cu succes a psihoistoriei. Cleon şi Seldon, ca ţinte ale Conspiraţiei Joranumite finale, cu apogeul său bizar...
ENCICLOPEDIA GALACTICA
1
MANDELL GRUBER era un om fericit. Cel puţin, aşa credea Hari Seldon, care se opri din plimbarea de dimineaţă pentru a-l privi.
Gruber, probabil în vârstă de cincizeci de ani, cu câţiva ani mai tânăr decât Seldon, era puţin adus de spate din cauza neîntreruptei sale munci pe domeniile Palatului Imperial, însă avea o faţă bine-dispusă, bine bărbierită, pielea capului era rozalie, acoperită nu foarte mult de părul blond şi rar. Fluiera încet în timp ce inspecta frunzele tufişurilor pentru a descoperi vreun semn de infecţie datorată insectelor.
Desigur, nu el era Grădinarul Şef. Grădinarul Şef al domeniilor Palatului Imperial era un înalt funcţionar, care avea un birou somptuos într-una din clădirile enormului complex Imperial, cu o armată de bărbaţi şi femei la dispoziţie. Probabil că nu avea mai mult de o ocazie sau două pe an pentru inspectarea domeniilor Imperiale.
Gruber era unul din acea armată. Seldon ştia că avea titlul de Grădinar Clasa întâi, pe care îl câştigase pe merit, în treizeci de ani de serviciu conştiincios.
Seldon, stând pe aleea cu pietriş perfect nivelată, i se adresă:
― Încă o zi minunată, Gruber.
Gruber ridică privirea şi clipi din ochi:
― Da, într-adevăr, domnule Prim Ministru, şi îmi pare rău pentru cei care stau închişi înăuntru.
― Adică aşa cum sunt şi eu pe cale să fac.
― Domnule Prim Ministru, dumneavoastră nu aveţi nevoie să fiţi compătimit, dar dacă mergeţi să dispăreţi într-una din clădirile acelea pe o zi ca asta, cei fericiţi ca mine putem simţi un pic de părere de rău pentru dumneavoastră.
― Mă bucur că te gândeşti la mine, Gruber, dar să ştii că sub cupolă se află patruzeci de miliarde de trantorieni. Îţi pare rău pentru toţi?
― Da, într-adevăr. Mă bucur că nu sunt de origine trantoriană, şi m-am putut califica pe postul de grădinar. Puţini oameni muncesc în această lume sub cerul liber, dar eu sunt unul dintre ei, unul dintre puţinii norocoşi.
― Vremea nu este întotdeauna tot atât de frumoasă ca astăzi.
― Este adevărat. Am stat aici afară în ploi torenţiale şi în furtuni puternice. Însă, dacă îţi iei haine potrivite... Priviţi...
Şi Gruber deschise larg braţele, la fel de larg ca şi zâmbetul de pe figură, ca pentru a îmbrăţişa imensa întindere a domeniilor Palatului.
― ... Am prieteni aici... copacii, pajiştile şi toate formele de viaţă animală care îmi ţin companie... şi gardurile vii care trebuie să crească în formă geometrică, până şi iarna. Aţi văzut vreodată geometria domeniilor, domnule Prim Ministru?
― Mă uit la ea chiar acum, nu-i aşa?
― Vorbeam de planuri; dacă le-aţi vedea, aţi putea aprecia totul... şi într-adevăr, sunt minunate. Au fost făcute de Tapper Savand, acum peste o sută de ani, şi de-atunci au fost aduse foarte puţine modificări. Tapper a fost un mare horticultor, cel mai mare... şi a venit de pe planeta mea.
― Anacreon, nu-i aşa?
― Într-adevăr. O lume îndepărtată, aflată la periferia Galaxiei, unde natura încă nu a fost domesticită şi viaţa poate fi frumoasă. Am venit aici pe când eram un puştan cu caş la gură şi m-a angajat actualul Grădinar Şef, care fusese învestit în funcţie pe vremea vechiului Împărat. Desigur, acum se vorbeşte de refacerea planurilor.
Gruber oftă din rărunchi şi dădu din cap:
― Ar fi o greşeală. Sunt foarte bune aşa cum sunt acum: bine proporţionate, bine echilibrate, plăcute ochiului şi sufletului. Dar este adevărat că de-a lungul istoriei domeniile au fost din când în când rearanjate. Împăraţii se satură de cele vechi şi caută întotdeauna ceva nou, ca şi cum dacă e mai nou înseamnă că e şi mai bun. Actualul nostru Împărat, lungă să-i fie viaţa, a plănuit rearanjarea împreună cu Grădinarul Şef. Cel puţin, aşa vorbesc grădinarii între ei.
Aceste ultime cuvinte le adăugase repede, ca şi cum se simţea ruşinat că răspândea bârfele din Palat.
