― Desigur, Sire. După cum aţi citit, Joranum a fost denunţat. Este un Evadat. L-au acuzat de blasfemie, în cei mai duri termeni.
― Asta înseamnă că s-a terminat cu el?
― Îi reduce importanţa în mod fatal, Sire. Puţini mai acceptă acum ideea trăznită cu Primul Ministru-robot. Mai mult, Joranum s-a dovedit mincinos şi fals. Mai rău, a fost prins cu minciuna.
― Da, spuse gânditor Cleon, a fost prins cu minciuna. Adică dacă nu eşti prins cu minciuna înseamnă că eşti viclean, iar asta este de admirat; iar dacă eşti prins, asta înseamnă că eşti prost, iar pentru asta nu te admiră nimeni.
― Aţi sesizat esenţialul, Sire.
― Deci, Joranum nu mai reprezintă un pericol.
― Nu putem fi siguri, Sire. S-ar putea reface, chiar şi în aceste condiţii. Şi-a păstrat organizaţia, iar unii dintre adepţi îi vor rămâne loiali. Istoria prezintă exemple de personalităţi care au revenit după dezastre la fel de mari ca şi acesta... sau chiar mai mari.
― În cazul ăsta, sâ-l executăm.
Seldon dădu din cap:
― Nu ar fi înţelept, Sire. Nu cred ca v-ar plăcea să creaţi un martir sau să apăreţi ca un despot.
Cleon se încruntă:
― Acum ai vorbit exact ca Demerzel. Ori de câte ori vreau să întreprind vreo acţiune mai energică, îmi şopteşte cuvântul "despot". Au existat Împăraţi care au acţionat energic, au fost admiraţi din cauza asta şi au fost consideraţi puternici şi importanţi.
― Fără îndoială, Sire, dar trăim vremuri tulburi. Execuţiile nu sunt necesare. Vă puteţi atinge scopul într-un mod care va face să păreţi înţelept şi binevoitor.
― Să par înţelept?
― Să fiţi înţelept. M-am exprimat greşit. A-l executa pe Joranum ar însemna să vă răzbunaţi, ceea ce nu ar fi de demnitatea voastră. Însă, ca Împărat, aveţi o atitudine tolerantă ― paternă chiar ― faţă de credinţele poporului vostru. Nu faceţi nici o deosebire, deoarece sunteţi Împăratul tuturor.
― Ce vrei să spui?
― Spun, Sire, că Joranum a jignit sensibilitatea mycogenienilor şi sunteţi îngrozit de sacrilegiul său. Mai ales că Joranum este mycogenian. Deci, cel mai bun lucru pe care-l puteţi face este să-l daţi pe mâna lor, să se ocupe ei de el. Veţi fi aplaudat pentru grija voastră Imperială faţă de supuşi.
― Şi mycogenienii îl vor executa?
― Foarte posibil, Sire. Legile lor împotriva blasfemiei sunt deosebit de severe. În cel mai fericit caz, îl vor condamna la muncă silnică pe viaţă.
Cleon zâmbi:
― Foarte bine. Eu apar ca omenos şi iertător, iar ei fac treaba murdară.
― Ar face-o, Sire, dacă l-aţi da pe mâna lor. Însă astfel aţi crea un martir.
― Stai că m-ai zăpăcit. Deci, ce vrei să fac?
― Îl puneţi pe Joranum să aleagă. Îi spuneţi că grija voastră faţă de supuşii Imperiului vă obligă să-l daţi pe mâna mycogenienilor pentru a fi judecat, dar că omenia voastră se teme că mycogenienii ar putea fi prea severi. Deci, ca alternativă, poate alege să fie exilat pe Nishaya, lumea micuţă şi izolată din care pretinde că a venit, să-şi ducă restul vieţii în linişte şi anonimat. Veţi avea grijă să fie bine păzit, desigur.
― Şi asta va rezolva lucrurile?
― Desigur. Joranum ar accepta o adevărată sinucidere dacă s-ar întoarce în Mycogen... iar mie nu mi se pare că este genul lui. Sunt sigur că va alege Nishaya şi cu toate că aceasta este varianta preferabilă, nu este deloc eroică. Ca refugiat în Nishaya, nu ştiu cum ar putea conduce o mişcare destinată a cuceri Imperiul. Adepţii lui se vor împrăştia. Ar urma un martir, cu un zel teribil. Dar ar fi greu de crezut că vor urma un laş.
― Fantastic! Cum ai reuşit să-ţi dai seama de toate astea, Seldon?
În vocea lui Cleon se simţea nota de admiraţie.
― Ei bine, spuse Seldon, este normal să presupui...
― Las-o baltă, spuse deodată Cleon. Nu cred că-mi vei spune adevărul sau că-l voi înţelege dacă mi-l vei spune. Însă am şi eu ceva de spus. Demerzel va părăsi postul. Această ultimă criză a fost prea dură. Sunt de acord cu el că a sosit timpul să se retragă. Dar eu nu mă pot descurca fără un Prim Ministru şi, din acest moment, tu eşti acela.
― Sire! exclamă Seldon într-un amestec de perplexitate şi oroare.
― Primul Ministru Hari Seldon, spuse calm Cleon. Aceasta este dorinţa Împăratului.
25
― Nu te alarma, spuse Demerzel. A fost sugestia mea. Eu am stat prea mult în acest post, iar succesiunea crizelor a ajuns în punctul la care luarea în considerare a celor Trei Legi mă paralizează. Tu eşti succesorul firesc.
― Nu sunt succesorul firesc, spuse cu aprindere Seldon. Ce ştiu eu despre cum trebuie condus Imperiul? Împăratul este nesăbuit dacă îşi închipuie că am rezolvat această criză cu ajutorul psihoistoriei. Dar nu este aşa.
― Nu are importanţă, Hari. Dacă crede că ai o soluţie psihoistorică, atunci va avea încredere în tot ce faci, iar asta va face din tine un bun Prim Ministru.
― El are încredere în mine, iar eu îl conduc spre dezastru.
― Am convingerea că bunul tău simţ ― sau intuiţia ― te va ţine pe calea cea corectă... cu sau fără psihoistorie.
― Dar ce mă voi face eu fără tine... Daneel?
― Îţi mulţumesc că mi-ai spus aşa. De-acum nu mai sunt Demorzel. Sunt doar Daneel. Cât despre ce vei face fără mine... Ce-ar fi să încerci să pui în practică unele dintre ideile lui Joranum referitoare la egalitate şi dreptate socială? El poate că nu vorbea sincer ― le-a folosit doar pentru a-şi câştiga susţinători ― dar ideile nu sunt rele. Şi găseşte o modalitate pentru ca Raych să te ajute în această privinţă. A făcut aşa cum i-ai spus tu, împotriva atracţiei pe care o simţea faţă de ideile lui Joranum. Poate că se simte mizerabil din cauza asta, aproape un trădător. Demonstrează-i că nu este. În plus, vei putea munci cu toate forţele la psihoistorie, pentru că Împăratul va fi alături de tine, trup şi suflet.
