"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » » 📚Fundația Renăscută - Isaac Asimov🚀

Add to favorite 📚Fundația Renăscută - Isaac Asimov🚀

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

― Iar acum mă pui să muncesc la implementarea programului lui Joranum, ca să-mi arăţi cât de dificilă este în realitate o asemenea sarcină.

Seldon se întoarse spre Dors:

― Ce spui, Dors? Băiatul ăsta îmi atribuie un fel de ticăloşie ascunsă, care pur şi simplu nu face parte din caracterul meu.

Umbra unui zâmbet trecu pe deasupra buzelor lui Dors:

― Sunt sigură, spuse ea spre Raych, că nu îl acuzi pe tatăl tău de aşa ceva.

― Nu asta vroiam să spun. În viaţa obişnuită, tată, nimeni nu este mai cinstit şi mai sincer decât tine. Dar dacă trebuie, te pricepi să măsluieşti cărţile. Nu asta speri să faci cu ajutorul psihoistoriei?

― Până acum, spuse Seldon cu tristeţe, am făcut foarte puţine lucruri cu psihoistoria.

― Păcat. Mă gândesc că există poate un fel de soluţie psihoistoricâ la problema intoleranţei.

― Poate că există. Însă eu nu am descoperit-o deocamdată.

Când cina luă sfârşit, Seldon spuse:

― Tu şi cu mine, Raych, vom avea o mică discuţie.

― Serios? spuse Dors. Să înţeleg că eu nu sunt invitată?

― Probleme ministeriale, Dors.

Prostii ministeriale, Hari. Iar ai să-i ceri bietului băiat să facă ceva cu care eu nu sunt de acord.

Seldon spuse cu fermitate:

― Oricum, nu am să-i cer să facă ceva cu care el nu va fi de acord.

― Este în regulă, mama, spuse Raych. Lasă-ne să discutăm, îţi promit că după aceea îţi voi povesti totul.

Dors dădu ochii peste cap:

― Voi doi o să pretindeţi după aceea că aţi discutat "secrete de stat". Ştiu eu.

― De fapt, spuse foarte hotărât Seldon, exact asta şi avem de discutat. Şi sunt de o importanţă covârşitoare. Vorbesc serios, Dors.

Dors se ridică, strângând din buze. Părăsi camera, aruncând un ultim avertisment:

― Hari, să nu îl arunci pe băiat în gura lupilor.

După ce ea plecă, Seldon spuse aproape în şoaptă:

― Raych, mă tem că exact asta am să fac: am să te arunc în gura lupilor.

8

Se priveau faţă în faţă, în biroul lui Seldon. "Locul meu de gândire", aşa îi spunea. Acolo petrecuse nenumărate ore încercând să găsească o cale pentru a ocoli sau a trece peste complicaţiile guvernării Imperiale şi trantoriene.

― Raych, spuse el, ai citit despre recentele avarii pe care le avem în infrastructura planetei?

― Da, spuse Raych. Dar ştii, tată, planeta noastră e cam bătrână. Ce-ar trebui să facem, ar fi să îi trimitem pe toţi de-aici, să facem toate săpăturile de care este nevoie, să înlocuim, să computerizăm, după care să îi aducem pe toţi înapoi... sau mai bine nu, să aducem doar jumătate. Ar fi mult mai bine pentru Trantor dacă n-ar avea decât douăzeci de miliarde de locuitori.

― Care anume dintre ei? întrebă zâmbind Seldon.

― Tare-aş vrea să ştiu şi eu, făcu întunecat Raych. Problema este că nu putem reface planeta dintr-o dată. Suntem obligaţi să cârpim.

― Da, Raych, însă se întâmplă unele lucruri ciudate. Vreau să-mi spui care este părerea ta. Eu mi-am făcut deja unele idei.

Scoase din buzunar o mică sferă.

― Ce-i asta? întrebă Raych.

― Este o hartă a Trantor-ului, foarte precisă. Raych, fă-mi plăcerea, dă la o parte toate lucrurile de pe birou.

Seldon aşeză sfera mai mult sau mai puţin în centrul biroului şi duse mâna spre un panou de comandă aflat pe braţul fotoliului. Se folosi de degetul mare pentru a închide un contact, şi lumina din cameră se stinse, în timp ce suprafaţa biroului strălucea cu o culoare ivorie, care părea adâncă de un centimetru. Sfera se aplatizase şi se extinsese până la marginile suprafeţei biroului.

Lumina se stinse, punct cu punct, dar nu pe de-a-ntregul, formând un desen. După aproape o jumătate de minut, Raych exclamă, surprins:

Este o hartă a Trantor-ului.

― Bineînţeles. Nu asta ţi-am spus şi eu? Însă nu poţi cumpăra o chestie ca asta de la magazin. Este una dintre jucăriile cu care se joacă forţele armate. Ar putea reprezenta Trantor-ul şi ca o sferă, însă o proiecţie plană ţi-ar arăta mai clar ceea ce vreau să-ţi arăt.

― Ce vrei să-mi arăţi, tată?

― Ei bine, în ultimii doi ani s-au produs avarii. Aşa cum spui şi tu, planeta este bătrână şi este normal să ne aşteptăm la avarii. Însă sunt prea frecvente şi aproape toate par a fi rezultatul unor greşeli umane.

― Nu ţi se pare plauzibil?

― Ba da, desigur. În anumite limite. Acest lucru este valabil chiar şi atunci când este vorba de cutremure.

― Cutremure? Pe Trantor?

― Recunosc că Trantorul este o planetă foarte puţin seismică. Iar ăsta este un lucru bun, pentru că dacă închizi lumea sub cupolă, în timp ce pe planetă au loc câteva cutremure puternice pe an, rişti să se spargă o porţiune din cupolă, iar asta ar provoca distrugeri mari. Mama ta spune că unul dintre motivele pentru care Trantor-ul (şi nu altă lume) a fost ales capitala Imperiului îl constituie faptul că este muribund din punct de vedere geologic... am folosit exact expresia ei, deloc măgulitoare. Totuşi, deşi este muribund, nu este mort. Se produc din când în când unele cutremure minore... trei în ultimii doi ani.

― Nu mi-am dat seama, tată.

― Cu greu şi-ar putea da cineva seama. Cupola nu este un obiect dintr-o bucată. Are sute de secţiuni, fiecare putând fi ridicată şi întredeschisă pentru a elimina tensiunile şi compresiunile în cazul unui cutremur. Întrucât un cutremur, atunci când se produce, durează de la zece secunde până la un minut, deschiderea durează şi ea foarte puţin. Trantorienii de dedesubt nici măcar nu o pot sesiza. Mai repede şi-ar da seama de tremuratul şi zdrăngănitul uşor al sticlelor de prin casă decât de deschiderea şi închiderea cupolei de deasupra şi infiltrarea slabă a condiţiilor climaterice de afară...

― Asta-i bine, nu-i aşa?

― Ar trebui să fie. Totul este computerizat, desigur. Izbucnirea unui cutremur într-un anumit loc activează comenzile pentru deschiderea şi închiderea acelei secţiuni a cupolei. Cupola se deschide înainte ca vibraţia să devină prea puternică.

― Da, e bine.

― Însă în cazul celor trei mici cutremure din ultimii doi ani, comenzile cupolei au "căzut", în toate cazurile. Cupola nu s-a deschis şi în fiecare caz au fost necesare reparaţii. A fost nevoie de timp, de bani, iar condiţiile climaterice au fost sub optimum o perioadă îndelungată de timp. Raych, ştii care sunt şansele ca echipamentul să se defecteze în toate trei cazurile?

Are sens