― De douăzeci de mii de ani, democraţia a fost folosită din când în când, dar mereu a eşuat lamentabil, în foarte scurtă vreme.
― Da, dar asta nu ne interesează pe noi. Îl însufleţeşte pe tânărul asta şi îţi spun, Şefule, că din momentul în care l-am văzut am ştiut că ne poate fi de folos, deşi nu ştiam în ce fel ne-ar putea ajuta. Acum ştiu. Îl putem infiltra pe domeniile Palatului Imperial, ca grădinar.
― Cum? Ştie ceva despre grădinărit?
― Nu. Sunt sigur că nu ştie. N-a făcut altceva în viaţa lui decât muncă necalificatâ. Acum lucrează pe un transportor. Totuşi, dacă-l putem da pe mâna unui grădinar, care să-l înveţe cum se ţin foarfecele în mână, cred că reuşim.
― Ce să reuşim?
― Infiltrăm un om de-al nostru şi îl pregătim să lovească la momentul potrivit. Este un om care nu ar ridica nici cea mai mică bănuială. Îţi spun că emană un fel de stupiditate sinceră, un fel de virtute idioată, care inspiră încredere.
― Şi va face ceea ce îi spui tu să facă?
― Absolut.
― Cum l-ai întâlnit?
― Nu l-am întâlnit eu. De fapt, Manella l-a descoperit.
― Cine?
― Manella. Manella Dubanqua.
― A, prietena aia a ta.
Namarti se strâmbă, arborând o expresie de dezaprobare.
― Este prietenă cu multă lume, spuse tolerant Andorin. Din cauza asta este şi atât de utilă. Poate aprecia un bărbat foarte repede, dintr-o privire. A vorbit cu băiatul ăsta pentru că s-a simţit atrasă de el ― şi te asigur că Manella nu e atrasă doar de ceea ce se află mai jos de centură ― aşa că, vezi, băiatul este deosebit. A vorbit cu băiatul ― apropo, îl cheamă Planchet ― după care mi-a spus: "Am un tip adevărat pentru tine, Gleb." Am oricând încredere în aprecierile ei despre tipi adevăraţi.
Namarti întrebă cu viclenie:
― Şi ce crezi că va face omul ăsta al tău, Andorin, odată ajuns pe domeniile Palatului?
Andorin inspiră adânc:
― Păi, ce să facă? Dacă totul merge cum trebuie, scăpăm de scumpul nostru Împărat Cleon, Primul cu acest Nume.
Figura lui Namarti deveni o mască a mâniei:
― Ce? Eşti nebun? Pentru ce să-l omoram pe Cleon? El este sprijinul nostru în guvernare, faţada din spatele căreia vom putea conduce. Este paşaportul nostru pentru legitimitate. Ce ai în cap? Avem nevoie de el, să ne fie marionetă. Nu se va amesteca în treburile noastre, dar existenţa lui ne va asigura o poziţie solidă.
Faţa calmă a lui Andorin se înroşi toată; buna sa dispoziţie dispăru cu totul:
― Atunci, ce ai tu în cap? Care sunt planurile tale? M-am săturat să tot să ghicesc.
Namarti ridică mâna, împăciuitor:
― În regulă. În regulă. Calmează-te. N-am vrut să te enervez. Dar gândeşte-te puţin. Cine l-a distrus pe Joranum? Cine ne-a distrus speranţele acum zece ani? Matematicianul. El conduce acum Imperiul, cu vorbele lui idioate despre psihoistorie. Cleon nu reprezintă nimic pentru noi. Pe Hari Seldon trebuie să-l distrugem. Cu aceste continue avarii, am vrut să fac din Hari Seldon un subiect al ridicolului. Mizeriile sunt aruncate la uşa lui. Totul este interpretat ca ineficienţa lui, incapacitatea lui.
Făcuse un pic de bale pe la colţurile buzelor:
― Când va fi asasinat, întreg Imperiul se va bucura, veselia va ocupa multă vreme toate ştirile de la holoviziune. Atunci nu va mai conta dacă vor afla cine a făcut-o.
Ridică mâna, apoi o lăsă să cadă, ca şi cum ar fi împlântat un cuţit:
― Vom fi consideraţi eroi ai Imperiului, salvatori. Ei? Ei? Ce zici? Crezi că puştiul tău îl poate omorî pe Hari Seldon?
Andorin îşi recăpătase înfăţişarea calmă.
― Sunt sigur că poate, spuse el cu nepăsare forţată. Pentru Cleon, ar fi avut probabil un pic de respect; Împăratul, după cum ştii, are un fel de aură mistică.
(Accentuase cuvântul "ştii" şi Namarti se încruntă.) Apoi continuă:
― Pentru Seldon însă, nu va avea astfel de sentimente.
Însă în sinea sa, Andorin era furios. Nu asta dorise. Se simţea trădat.
14
Manella îşi plimbă mâna peste frunte, zâmbindu-i lui Raych:
― Ţi-am spus că n-o să te coste nici un credit.
Raych clipi şi se scarpină pe umărul gol:
― Dar acum, ai de gând să-mi ceri?
Ea ridică din umeri şi zâmbi maliţios:
